De ce este PSD Knock Out şi ce va urma

Astăzi PSD a încetat să domine scena politică din România. Mă întreb de mulţi ani cum poate PSD să fie făcut KO. Au încercat partidele istorice, a încercat CDR, a încercat alianţa DA. Toate au reuşit parţial dar niciunul nu a reuşit să domine PSD total. Astăzi Traian Băsescu a făcut PSD Knock Out.

PSD -la putere sau în opoziţie- ne-a obişnuit să facă agenda publică. Pentru că PSD -la putere sau în opoziţie- a avut ceea ce niciun alt partid din România nu a avut: structură instituţională funcţională. Care în mare parte se datorează lui Octav Cozmâncă. Iar o structură funcţională este, de obicei, învingătoare. Ca adesea, soluţiile problemelor dificile sunt foarte simple. Nu întâmplător am scris ieri despre normalitatea comportamentului primului-ministru în relaţia cu PSD şi (lucru mult mai greu!) cu PDL. Astăzi Preşedintele a găsit soluţia simplă, continuînd, într-o situaţie limită, să facă exact ceea ce scrie în constituţie că trebuie să facă un preşedinte. Să medieze. Deci să se comporte normal.

PSD ştie să câştige când evoluează în sisteme instituţionale pervertite. De aceea reflexele vieţii politice din România, multe impuse de-a lungul timpului prin comportamentul PSD, sunt reflexe pervertite. Pentru prima dată după revoluţie instituţiile cele mai importante din stat, Premierul şi Preşedintele, se comportă normal şi previzibil. Şi tocmai acest lucru debusolează PSD total. Geoană refuză apoi acceptă să meargă la Cotroceni, partidul fierbe şi rămâne fără replică. Demonstraţia supremă că PSD se mişcă precum o găină căreia tocmai i-a fost tăiat capul este că marele, genialul, imbatabilul, imperturbabilul Hrebenciuc, care le-a văzut şi făcut pe toate, să recunoască: "Nu există în PSD cineva care să poată anticipa mişcările lui Băsescu". Concluzia e clară: PSD nu ştie să evolueze într-un sistem instituţional normal. Acţionând normal şi cum scrie la carte preşedintele şi premierul au reuşit astăzi să doboare, în sfârşit, dominaţia PSD (formală sau informală) de pe scena politică din România.

Marea întrebare este dacă celălalt mare jucător de pe scena politică, PDL, va demonstra că poate să preia rolul de lider. Traian Băsescu a demonstrat-o. Observând atent evoluţia mecanismelor din PDL cred că acest lucru este, (abia acum!) posibil. Pentru că există o masă critică de oameni capabili să facă acest lucru.

PS1: PSD ar fi putut să aibă două reacţii, ambele normale (pe care le-aş fi salutat) la demiterea ministrului Nica. Prima, să vină ei cu propunerea unui independent şi să-l susţină. A doua să iasă de la guvernare în secunda demiterii lui Nica. Nefăcând nici una nici alta a demonstrat că nu se poate organiza nici pe sine. Darmite o ţară.

PS2: Încă un val de normalitate peste PSD poate să încheie socotelile lui Geoană. Întrebarea este nu dacă va veni ci când va veni!

Comentarii

  1. Concluziile tale sunt super pertinente.Azi am asistat la un meci de box in care unul din luptatori doar primea si atat, fara alte reactii.
    Cei din PSD sunt depasiti, fara strategie, fara viitor.Sunt simple marionete si asta dovedeste lipsa lor de profesionalism.
    Un lucru e clar "Fuse, fuse si se duse", asa se scrie istoria.
    A fost o data un partid PSD.

    RăspundețiȘtergere
  2. Asta sa insemne ca nascatorul acestui partid,bolsevicul- Iliescu-,il si ingroapa?...si zice:"eu v-am facut,eu va distrug!"

    RăspundețiȘtergere
  3. Daniel, sfatul meu este sa iti bagi repede picioarele in apa rece, pentru ca exaltat de ''mareata'' victorie asupra PSD scapi din vedere o contradictie foarte grava in ceea ce se intampla. Urmareste-ma cu atentie te rog (daca mai era cazul, precizez inca o data ca sunt votant PNL iar soarta PSD imi e absolut indiferenta, deci imi poti acorda prezumtia de obiectivitate in ceea ce voi scrie).
    Pana azi, situatia era urmatoarea: optiunile PSD se incadrau intr-o plaja unde varianta maximala era pastrarea lui Nica (asta este ceea ce cerea PSD) iar varianta minimala era ca PSD sa numeasca orice alt pesedist la Minister, in afara de Nica (asta este ceea ce a oferit Boc). Pana aici cred ca suntem de acord. Buuuuuun...Azi Excelenta Sa dl. Presedinte a incercat sa faca pe mediatorul intre cele doua partide. In mod normal, ceea ce ar fi trebuit sa i se ofere PSD ar fi fost ceva cuprins in plaja de care vorbeam, intre variantele maximala si minimala de mai sus, de preferat undeva pe la mijloc. Or, ce face marele mediator basescu? OFERA PSD MAI PUTIN DECAT II OFERISE BOC! (independent sau cineva din opozitie).Scuza-ma, tie asta ti se pare mediere? Hai ca nu suntem copiii...Astia de la PSD or fi ei prostanaci, dar nici chiar asa. Cred ca mai mult s-au enervat astazi si sunt cu atat mai hotarati sa nu accepte santajul PDL (caci de un santaj este vorba, sper ca iti dai seama). Eu in locul tau nu m-as grabi sa cant prohodul PSD, aveti mai bine grija voi la PDL caci in acest moment mingea este la basescu, care nu va putea amana la nesfarsit semnarea revocarii lui Nica, daca o semneaza veti arunca tara in criza politica si toata lumea (adica nepedelistii, ma-ntelegi, caci pedelistii inteleg doar ceea ce li se spune de la partid) va intelege ca vina e la voi, nu la PSD (argumentul tau ca Nica a gresit si trebuia demis nu face doua parale, atat timp cat si Udrea a gresit dar nu a fost demisa), iar daca basescu nu va semna si Nica va fi reinstalat atunci un urias hohot de ras la adresa lui boc va izbucni in toata tara...
    Inca ceva: vad ca ai si un PS, care zice asa:
    ''PSD ar fi putut să aibă două reacţii, ambele normale (pe care le-aş fi salutat) la demiterea ministrului Nica. Prima, să vină ei cu propunerea unui independent şi să-l susţină. A doua să iasă de la guvernare în secunda demiterii lui Nica.'' Imi pare rau sa-ti spun, faci o confuzie extrem de grava, vorbesti despre demiterea lui Nica, de fapt aceasta demitere NU EXISTA, Nica e inca ministru, el va fi demis in momentul cand basescu va semna actul de revocare, iar PSD a anuntat clar ca in acel moment ei ies de la guvernare. Asadar, PSD FACE EXACT CEEA CE LE CERI TU SA FACA, in PS-ul de mai sus! Deci, unde e problema?

    RăspundețiȘtergere
  4. @ atreides: ma bucur ca in sfirsit ai ajuns acolo unde eram sigur ca poti sa ajungi: sa discutam pe argumente!

    0) Desigur, exista foarte multa presiune pe Geoana.

    1) Premierul nu a facut nicio oferta spunind PSD sa il inlocuiasca pe Nica. A respectat protocolul. A dat afara un ministru dupa procedura prevazuta in protocol. PSD a refuzat sa respecte protocolul, refuzind sa-l inlocuiasca.

    2) Premierul a inceput sa ofere cind PSD a ramas blocat: daca ai ascultat atent premierul a oferit 2 ore de gindire suplimentare si posibilitatea unui interimat din rindul ministrilor PSD.

    3) Presedintele nu are ce sa ofere PSD ului sau PDL ului. In nicio plaja. Presedinte trebuie sa aduca la aceeasi masa PSD si PDL (ceea ce a facut) si sa sugereze o solutie. Ceea ce a facut. A propus o solutie chiar buna dupa parerea mea.

    4) Nica a fost demis de premier. Deci ei trebuie sa reactioneze rapid fata de actiunea premierului nu fata de cea a presedintelui.

    5) Nu cred ca trebuie cintat prohodul PSD. Mai este pana atunci. Pe de alta parte un partid de stinga puternic e sanatos pentru Romania. Dar nu un partid care are reflexele PSD.

    Desigur, putem avea perceptii diferite. Dar privind institutional ramin la parerea ca presedintele si premierul au actionat corect. Ceea ce nu ar trebui sa fie ceva exceptional, dar care in contextul de azi este.

    RăspundețiȘtergere
  5. @ Mihai B. bine ai venit. Sper sa ne mai auzim!

    RăspundețiȘtergere
  6. 1) Eu n-am citit protocolul vostru ca nu m-a interesat, dar e o chestie de bun simt sa-ti consulti partenereul atunci cand vrei sa-i revoci un ministru. Ceea ce boc NU a facut.
    2) Asta se intampla dupa sedinta de ieri seara a PSD in care s-a stabilit unanim sa va zica pas. Deci, nici vorba ca aia au ramas blocati, au fost unanimi in a respinge ceea ce face boc.
    3) Solutia presedintelui e ridicola, si ti-am dat argumentul (adica pesedistii refuza sa numeasca un pesedist si sunt atat de imbecili incat sa accepte sa numeasca un independent?), eu l-am dat, eu l-am auzit, ma mir ca imi spui mie ''hai sa vorbim cu argumente'', ti-am dat argumente si la ce mi-a folosit?
    4) Aceesi situatie ca la 3), iti repet, NICA NU A FOST INCA DEMIS, E IN CONTINUARE MINISTRU, EL VA FI DEMIS DE-ABIA DUPA CE SEMNEAZA BASESCU DOCOMENTUL, de-abia din acel moment putem discuta despre ceea ce face PSD-ul. Ce-ar fi fost daca PSD iesea de la guvernare atunci cand boc i-a anuntat ca ARE DE GAND sa trimita cererea de revocare la Cotroceni, si apoi Boc, trustable cum il stim, ar fi zis ca ''stati dom'le ca eu am glumit, da' daca tot ati plecat, drum bun''?
    5) Aici sunt de acord cu tine.

    RăspundețiȘtergere
  7. Auzi ce poanta circula pe bloguri, cica Boc a inventat astazi ''penultimatumul'', hehehe!

    RăspundețiȘtergere
  8. A propos, nu ti se pare ca situatia de acum este asemanatoare cu ceea ce s-a intamplat in timpul guvernului Ciorbea? Analogul lui Nica era atunci unu' care era ministrul transporturilor, cum il chema dom'le ca imi scapa acum numele :)

    RăspundețiȘtergere
  9. Am si eu o curiozitate, Atreides: care ar fi fost strategia ta, in situatia data, in calitate de 'omul cu cel mai puternic mandat din stat'?

    RăspundețiȘtergere
  10. @ Daniel P. Funeriu

    Am aşteptat ceva timp să văd dacă mai observă cineva... nu cred că a observat nimeni pentru că în general lumea este prea înfierbântată de războiul politic pentru a se mai gândi la reguli şi principii.

    Domnule Funeriu,
    Spuneţi:
    "Astăzi Traian Băsescu a făcut PSD Knock Out."

    Nu ştiu exact ceea ce înţelegeţi prin acest lucru, dar este clar că PSD-ul a ieşit prost din această afacere şi cred că până la urmă era inevitabil...

    Cum sună însă, ca principiu, această afirmaţie, "Astăzi Traian Băsescu a făcut PSD Knock Out.", cum poate fi ea interpretată constituţional?

    Dumneavoastră spuneţi că preşedintele României, în deplinătatea funcţiei sale, a distrus un partid politic. Înţelegeţi că prin această frază îl acuzaţi pe preşedinte de depăşirea atribuţiilor conferite preşedintelui de către legea supremă, adică de către Constituţia României. Tocmai ce spuneţi că preşedintele României, prin vrerea Constituţiei, echidistant politic, dacă nu total în afara politicii, nu numai că are un "partid de suflet", aşa după cum domnia sa a recunoscut, dar luptă să distrugă un partid politic parlamentar şi, mai mult, reuşeşte să facă asta.

    Vă menţineţi această afirmaţie şi vă asumaţi această afirmaţie? O pot lua şi comenta pe blog? Poate că doriţi să o nuanţaţi...

    RăspundețiȘtergere
  11. Strategia lui @atreides ar fi fost simpla si pe plac: sa faca pesedeii o alianta cu peneleii.

    Demiterea unui ministru nu se face dupa protocol, ci dupa Constitutie, care-i da premierului dreptul sa o faca.
    Si nu cred ca presedintele are dreptul sa refuze semnarea demiterii, ci are dreptul/datoria sa medieze intre parti.
    Refuzul semnarii ( repet, nu stiu daca asta e prevazut in Constitutie) ar insemna caderea cabinetului Boc; si nu cred ca asta vrea presedintele.

    RăspundețiȘtergere
  12. În lumina argumentelor, domnul atreides pare ceva mai convingător. Aş adăuga şi mai mult, mediatorul nu poate să-şi spună părerea, cu atât mai mult nu poate trasa şi o linie pentru soluţii.

    MEDIATÓR, -OÁRE, mediatori, -oare, subst. 1. S.m. și f. Persoană, guvern etc. care mijloceşte o înţelegere între două părţi (adverse), care face un act de mediaţie; mijlocitor, intermediar

    Rolul mediatorului este acela de a facilita comunicarea între două sau mai multe părţi care negociază o soluţie medie găsită de părţi, şi nu acela de a interveni cu o părere proprie pe care să o impună celor două părţi.

    Medierea înţeleasă de preşedintele României seamănă mai mult cu poziţia regelui Solomon care stabileşte dreptatea şi adevărul. Nu este un lucru rău în sine, dar nu asta se cere de la preşedintele României. Domnia sa este desemnat de Constituţie ca mediator tocmai datorită unei poziţii teoretic echidistanţă faţă de politică. Raţiunea constituţională gândeşte ca organ politic Guvernul. Puterea Judecătorească şi Preşedinţia ar trebui să fie apolitice prin interdicţia de a face parte dintr-un partid politic, Parlamentul României devine apolitic, sau politic ponderat, prin faptul că reprezintă totalitatea opţiunilor cetăţenilor români şi nu o linie politică. Rolul instituţiilor statului este astfel dimensionat şi orice încălcare a rolului constituţional duce la slăbirea funcţionării constituţionale a statului. Dacă preşedintele are o opţiune în acest caz, dacă preşedintele gândeşte soluţii, el în mod evident nu mai poate asigura medierea formulând un punct de vedere care este, inevitabil, o soluţie politică.

    RăspundețiȘtergere
  13. @ Bibliotecaru: tocmai despre reguli si principii este vorba. Intreg sensul postului meu este ca onoarea unui partid cu reflexe normale ar fi fost salvata de actiunea presedintelui. Dar PSD nefiind obisnuit sa evolueze intr-un cadru normal a fost facut KO prin normalitatea actiunii presedintelui. Daca e sa fiu 100% exact in exprimare puteti inlocui fraza care va pricinuieste disconfort cu "Impunand normalitatea ca mod de lucru astazi Traian Basescu a facut PSD KO." Puteti prelua ceea ce doriti de pe blog, cu rugamintea sa nu scoateti din context.

    Cred ca incepem sa cedam tentatiei de a taia firul in patru. Lucrurile sunt relativ simple.

    RăspundețiȘtergere
  14. @ victor
    Stimate domn,
    Constituţia prevede respectarea protocolului. Guvernul în înţelesul Constituţiei nu reprezintă persoana primului ministru. Guvernul este investit cu încredere de parlament nu ca persoană, ci ca structură politică şi, mai ales, ca program de guvernare. Ori, în acest caz, Guvernul nu este nici domnul Emil Boc plus orice miniştri îşi doreşte domnia sa şi nici un Guvern al PD-L la care se adaugă nişte miniştri PSD.
    Dacă citiţi protocolul Parteneriat pentru România, veţi vedea că acesta are în preambul:

    > Prevederile art.103 alin.(3) din Constituţia României, conform cărora „programul şi lista Guvernului se dezbat de Camera Deputaţilor şi de
    Senat, în şedinţă comună. Parlamentul acordă încredere Guvernului cu votul majorităţii deputaţilor şi senatorilor”;
    > Prevederile art.36 din Legea partidelor politice nr.14/2003, cu modificările şi completările ulterioare, conform cărora „Dacă nici unul dintre partidele politice participante la scrutin nu a obţinut majoritatea
    absolută în Parlament, partidele politice cu reprezentare parlamentară pot constitui coaliţii pentru asigurarea guvernării. Coaliţiile nu sunt supuse înregistrării, iar protocolul de constituire va cuprinde numai dispoziţii privind asigurarea guvernării şi a sprijinului parlamentar.”

    Actualul Guvern este al PD-L+PSD, şi este sub regula unui acord politic definit şi consfinţit prin acest protocol.

    Este interesant că spuneţi că preşedintele nu are voie să refuze demiterea... aş vrea să dezvoltaţi, dacă se poate şi aveţi bunăvoinţa, aceste subiect.

    RăspundețiȘtergere
  15. @ Daniel P. Funeriu
    :)
    Mă înţelegeţi greşit. Dacă eram răuvoitor, preluam această afirmaţie şi o disecam rapid... Nu e vorba despre disconfortul meu, este vorba despre normalitatea pe care eu o înţeleg, aşa cum îmi apare ea din Constituţia României.

    Dacă vă deranjează tăierea firului în patru, în cer scuze, dar chiar acesta este felul meu de a fi şi, cred eu, v-am spus cinstit de la bun început că nu sunt dintre cei care aplaudă leşinaţi de admiraţie şi impresionaţi că un om politic le dă atenţie, cum mai sunt comentatori pe blogurile oamenilor politici, întotdeauna încerc să tai firul în patru sau în cât se poate de mult pentru că astfel de discuţii, care ţin mai mult de maieutică, ajung întotdeauna să aibă efecte benefice. Personal sunt astăzi mult mai înţelept decât acum trei sau patru ani de când am început să comunic susţinut cu clasa politică prin intermediul internetului, tocmai datorită acestor discuţii parcă fără sfârşit.

    Ştiţi de ce cred eu că merge România prost, încă din 1990? Clasa politică după revoluţie a fost formată din câţiva politicieni de meserie, care înţelegeau ce înseamnă o doctrină, o filosofie ideologică, un program de guvernare şi întreaga terminologie legală, înţelegeau ce este Constituţia, fiecare prevedere constituţională, înţelegeau cum trebuie puse acţiunile politice în armonie cu logica implicări politicii în sistemul instituţional. Înţelegeau toate acestea nu pentru că erau deştepţi, ci pentru că, de când a apărut politica şi până la revoluţia Română, existau cursuri în care toate aceste probleme erau prezentate în amănunt astfel încât toată lumea mergea după aceleaşi principii şi nu se trezea nimeni să dezbată ce spune Constituţia României. Problema este că foarte mulţi din noii veniţi în politică au devenit membrii de partid fără a înţelege exact ce e politica, ce reprezintă sistemul instituţional, ce poate face şi ce nu poate face fiecare. Când nu te interesează sistemul instituţional şi doctrina de partid, partidul politic apare precum o gaşcă de cartier, îţi pui o bandană cu însemnele găştii, aperi partidul în orice discuţie particulară, ai grijă să fie afişat cât mai mult în campanie electorală, când ai un nepot care are nevoie de un loc de muncă îl suni pe directorul de nu ştiu unde care este şi el membru de partid... Haideţi să nu spun gaşcă, că sună un pic peiorativ şi nu vreau asta, să spun o confrerie.

    Astăzi oamenii politici iniţiali ai post-decembrismului românesc, cei care ştiau ce este politica, au început să se împuţineze până la dispariţie, cei care au elaborat constituţia sunt chiar ei contrazici pe teme constituţionale, adică li se explică chiar lor ce au vrut să spună atunci când au făcut constituţia (cei care mai sunt în viaţă). Astăzi politica funcţionează mai mult după ureche, miniştri nu mai au cunoştinţele superioare prin care pot lua cu adevărat decizii, fie specifice, fie politice, au nişte impresii de "om de pe stradă" (exagerez un pic pentru dramatism), urmând ca bruma de specialişti care nu au fost schimbaţi politic să-şi bată capul să pună în operă raţiunea politică a ministrului. Eu nu cred că viaţa politică trebuie să se concentreze la cum se câştigă un procent sau cum pierde altul un procent. Alegerile nu trebuiesc câştigate, nu trebuie ca politica să lupte să câştige alegeri, politica trebuie să informeze corect populaţia şi nu să-i câştige voturile.

    RăspundețiȘtergere
  16. (continuare)
    Politica astăzi este răsturnată, nimeni nu mai face politică pentru a îndeplini rolul funcţional desemnat de Constituţie, toată lumea face politică pentru a câştiga alegeri, posturi, influenţe, bani pentru primării, investiţii unde trebuie, afaceri... Politica nu ar trebui să fie o luptă, politica ar trebui să reprezinte negocierea unor soluţii cât mai aproape de o medie a dorinţei poporului, respectând mai ales toate principiile şi direcţiile spre binele poporului pe termen lung şi pentru binele viitorului naţional. În momentul în care opoziţia votează împotrivă pentru că este în opoziţie, în momentul în care puterea votează la fel cum spune Guvernul, pentru că sunt la putere, rolul Parlamentului este zero şi poate fi desfiinţat total, nu numai redus, pentru că ia rolul decorativ al Marii Adunări Naţionale. Sistemul instituţional nu vorbeşte nicăieri despre putere şi opoziţie, cu atât mai mult nu specifică astfel de roluri în Parlament, unde parlamentarii sunt individualităţi care nu au vot imperativ, de oriunde ar veni acest imperativ.

    Încerc să provoc discuţiile principiale, acele secţionări de fir de păr până la indivizibilitate atomizată, tocmai pentru ca cetăţenii şi politicienii deopotrivă să înţeleagă cum este de fapt normalitatea instituţionalizată a României şi nu pseudo-normalitatea expusă de politicieni la TV.

    În finalul "micii" mele intervenţii, în viaţa de zi cu zi mai citesc şi eu câte o carte, mai mai scriu şi eu din când în când, chiar dacă ochii mei nu mai pot citi decât cu greutate... Aşa, ca amator în ale cititului vă spun cu mâna pe inimă, primul paragraf pe care l-aţi scris mai sus nu are deloc sensul că Traian Băsescu a impus normalitatea (care normalitate?) şi PSD-ul şi-a dat singur cu baltagul în moalele capului într-o sinucidere lamentabilă. Din primul paragraf reiese clar că dumneavoastră vă bucuraţi că domnul Traian Băsescu, şeful de partid, a câştigat o luptă pe care o duce cu PSD-ul.
    Mă întreb de mulţi ani cum poate PSD să fie făcut KO. Au încercat partidele istorice, a încercat CDR, a încercat alianţa DA. Toate au reuşit parţial dar niciunul nu a reuşit să domine PSD total. Astăzi Traian Băsescu a făcut PSD Knock Out.
    Pe mine nu mă deranjează nici un pic acest lucru, chiar nu am nici o problemă. În nici un caz nu cred că un adevăr cosmetizat devine democratic. Dar tocmai astfel de mici motive mă fac să fiu prezent în blogosfera politică şi să încerc să fac politica să revină la rolul ei iniţial inventat acum foarte mult timp.
    Vă rog mult, este greu "să mă facă cineva din vorbe", chiar dacă uneori las eu impresia că mă las prostit. Mă simt jignit când încercaţi să-mi demonstraţi că societatea de astăzi este normală.

    RăspundețiȘtergere
  17. @ Bibliotecaru: sunt de acord cu ceea ce spuneti despre geneza degradarii vietii politice. Daca (re)cititi primul meu post veti vedea ca si eu gindesc similar cu dvs.

    Prin natura meseriei mele si eu despic firul in patru. Problema este ca este foarte dificil de facut acest lucru pe un blog, el e mai degraba interesant de facut in dezbateri face-to-face.

    Nu incerc sa va fac din vorbe spunind ca societatea de azi e normala. Nu este, dimpotriva. Ceea ce incercam sa spun, (cu riscul de gresi!) este ca pur si simplu in cazul de fata presedintele si premierul au actionat normal. Iar acest lucru a bagat PSD in ceata.

    Da, ma bucur ca PSD-ul e pe cale sa fie facut KO. Nu ascund acest lucru, dimpotriva. Cred ca acest lucru e benefic pentru Romania pentru ca interactiunile pe care eu le-am avut cu acest partid mi-au demostrat ca, cel putin in sistemul de valori in care eu cred, PSD este, asa cum spuneam, toxic. Un exemplu pe care il voi discuta cind am timpul necesar va fi tot ceea ce s-a intimplat in educatie si a fost catalizat de PSD.

    RăspundețiȘtergere
  18. @ Daniel P. Funeriu
    Nici eu nu am spus că nu au acţionat normal sau, mai nuanţat, în limitele legii şi Constituţiei. Problema în acest caz, cea pe care o văd eu, nu este cea a legalităţii sau normalităţii, oricum ceva ce ar putea fi probat juridic, ci a percepţiei care este lăsată populaţiei. Premierul Boc a luat decizia de a propune revocarea preşedintelui României (şi am verificat, domnul prim-ministru Emil Boc a scris anunţul ca la carte, cu Constituţia în faţă, nu i se poate reproşa nimic în acest sens), iar domnul preşedinte putea să semneze revocarea, pentru că nu e obligat în acest caz să încerce concilierea premierului cu ministru. Deci nici domnul preşedinte nu a greşit cu nimic... Dar punând comunicatele şi declaraţiile oficiale alături de ce s-a întâmplat, rămâne impresia că domnul Boc încearcă să dea un şut în fundul pesedist şi preşedintele a mai pus şi o piuneză pe scaunul lui Mircea Geoană... Declaraţia dumneavoastră, chiar la această impresie se alătura, indiferent de ceea ce doreaţi să spuneţi cu adevărat. Eu unul am observat o scrâşnire de dinţi în tot ceea ce spuneţi despre PSD şi un pic de animozitate când vorbiţi despre PNL... ori de aici încolo începe anormalitatea, aşa cum o văd eu.

    Într-o lume normală (repet, normalitatea mea) premierul trebuia să-l cheme pe domnul Nica la o discuţie privată, fără să anunţe asta prin comunicate de presă, şi, cu calm, să discute motivul care l-a deranjat pe premier în declaraţia domnului Nica. Dacă această discuţie lipsită de formalism nu ar fi avut nici un rezultat, domnul Boc trebuia să discute privat, tot fără anunţuri în presă, această problemă direct cu domnul Geoană. În urma discuţiei, se ajungea la un compromis sau se puneau de acord că nu se pot înţelege. După aceea urma şedinţa coaliţiei care căuta o soluţie oficială ce putea fi în plaja de valori, "ne facem că nu s-a întâmplat nimic" şi până la "încetarea protocolului". Cu o soluţie găsită, cei doi preşedinţi de partid, semnatari ai protocolului, trebuiau să facă o conferinţă de presă prin care să prezinte soluţiile găsite, de orice natură ar fi fost ele, după care domnul Boc, în calitate de premier, lua deciziile legale ce se impun, eventual propunerea de revocare a domnului Nica înaintată preşedintelui României cu asumarea politică a ceea ce s-a întâmplat, cu angajarea responsabilităţii politice, atât de partea domnului Boc cât şi de partea domnului Geoană, fără conflicte, fără instabilitate politică, fără scandalul mediatic care ocupă timpul televiziunilor de câteva zile încoace. Nu credeţi că aşa ar fi fost normal?

    RăspundețiȘtergere
  19. @Daniel Funeriu

    http://www.gandul.info/news/cine-se-bate-pentru-scaunul-ecaterinei-andro nescu-4945468

    Este adevarat ca va "bateti" pentru scaunul Ecaterinei Andronescu?

    RăspundețiȘtergere
  20. @Bibliotecaru,
    in Constitutie nu scrie nimic, dar nimic, despre protocolul dintre cel doua partide.
    In plus, orice intelegere intre partide poate fi incalcata si nu e contrara nici legilor tarii si nici Constitutiei. Doar Constitutia daca e incalcata urmeaza sanctiunile.
    Tratatele/protocoalele dintre tari/partide sint facute pentru a fi incalcate.

    RăspundețiȘtergere
  21. @ victor

    Mi se pare că v-am citat mai sus din constituţie şi din legea partidelor politice... sper că nu numai am dorit şi de fapt am uitat. Guvernul este o construcţie şi este determinat ca atare. Actualul Guvern este construit şi acceptat de către parlamentul care i-a acordat încredere, pe baza unui act politic numit coaliţie. Guvernul este rezultatul acestei coaliţii, programul de guvernare este urmare a acestei coaliţii, Parlamentul a aprobat o listă şi un program de guvernare care sunt rezultatul acestei coaliţii care se guvernează după acel act numit protocol. Este evident că în Constituţie nu scrie nicăieri nimic despre coaliţia PDL-PSD, respectiv Boc-Geoană, dar prevederile constituţionale se aplică Guvernului definit de coaliţia respectivă, la rândul ei definită prin protocol.

    Încă o dată, eu nu comentez dacă aveţi sau nu dreptate legală sau morală, eu vorbesc despre faptul că în Constituţie se prevede respectarea acestui protocol, e drept, prin lovitură "cu manta", pentru că dacă nu ar fi respectat, Guvernul care a obţinut votul parlamentar nu ar mai exista şi ar fi nevoie de un alt Guvern.

    Spuneţi:
    "Doar Constitutia daca e incalcata urmeaza sanctiunile."

    Este un subiect foarte interesant pentru mine. Îmi puteţi spune ce sancţiuni prevede Constituţia atunci când prevederile constituţionale sunt încălcate?

    RăspundețiȘtergere
  22. @ Bibliotecaru,
    ma faceti sa rid; Constitutia nu prevede sanctiuni, exista Coduri juridice pentru asta.
    Si, ma repet, in Constitutie nu este prevazut acordul intre cele doua partide care sint acum la guvernare.Deci nu se prevede respectarea acestui protocol.

    Unde si cind s-a intimplat in lume ca, dupa un timp, un partid dat afara sau iesit de la guvernare, sa se spuna ca a incalcat Constitutia acelei tari?

    RăspundețiȘtergere
  23. @ victor
    :)
    Constituţia prevede sancţiuni, numai că nu sunt penale, ci constituţionale.

    Lumea nu vrea să înţeleagă că Guvernul nu este al domnului Boc sau al premierului în general, astfel încât să dispună cum doreşte de el, ci al României, urcat acolo în frunte de către Parlamentul României prin acordarea încrederii.

    Iată, domnii Blaga şi Videanu se exprimă cum că nimeni nu poate bloca revocarea unui ministru dacă premierul a hotărât aşa. Cei doi domni nu ştiu că premierul nu are puterea să revoce pe nimeni, el doar propune, preşedintele revocă un ministru. Dar şi preşedintelui i se poate opune cineva, anume Parlamentul, dacă nu este de acord cu noua soluţie propusă de premier. Invalidarea ministrului propus pe acel post duce la revenirea la vechiul ministru, chiar dacă premierul vrea, chiar dacă premierul nu vrea. Mai mult, dacă toţi PSD-iştii îşi dau demisia şi noul Guvern nu îi este acordată încrederea, se revine la vechiul guvern până ce o nouă soluţie este acceptată de Parlament. Încă o dată, premierul este membru al guvernului nu reprezintă guvernul. Fiecare ministru este membru al Guvernului, premierul este membru al Guvernului... Parlamentul este cel care acordă încredere membrilor Guvernului şi a programului de Guvernare. Premierul nu face deloc ce vrea acolo, el trebuie să execute ce legiferează Parlamentul.

    Revenind la constituţie, ea se referă la Guvern, adică la gruparea formată din premier şi toţi ceilalţi membri ai guvernului şi nu la prim-ministru. În acest caz, Guvernul este dat de protocol şi coaliţie, el a trecut prin parlament aşa şi a devenit guvern aşa. În acest moment Guvernul nu poate exista în afara coaliţiei căruia Parlamentul i-a acordat încredere. Ruperea coaliţiei implică deja alt guvern decât acesta, care trebuie să treacă prin Parlament ca să fie Guvern.

    Dacă vreţi, este similar cu alianţele electorale în cazul alegerilor... mă rog, ne învârtim în cerc. :D
    Ce spuneţi atunci de articolul următor al constituţiei:

    ARTICOLUL 8 - Pluralismul si partidele politice
    (1) Pluralismul in societatea romaneasca este o conditie si o garantie a democratiei constitutionale.
    (2) Partidele politice se constituie si isi desfasoara activitatea in conditiile legii. Ele contribuie la definirea si la exprimarea vointei politice a cetatenilor, respectand suveranitatea nationala, integritatea teritoriala, ordinea de drept si principiile democratiei.


    Iată, Constituţia face referire directă la legea partidelor politice în definirea lor constituţională. În legea partidelor politice este definită coaliţia între doua partide. :)

    RăspundețiȘtergere
  24. În timp ce discutăm despre principii şi despre o anumită eleganţă a raţiunii politice, în lumea reală reacţia politică a ajuns la bătaie...
    Poate că ar trebui să renunţăm la principii, legi, Constituţie... şi să ne îngrijim de bâte, furci, topoare, leviere...

    RăspundețiȘtergere
  25. @ Ilinca: m-am batut no singura data in viata mea. Cind un coleg mi-a distrus o carte ;)

    Aceleiasi intrebari i-am raspuns aici:

    http://www.aradon.ro/stiri/arad/articol/un-aradean-la-educatie/cn/news-20081215-10063641

    si aici:

    http://www.observator.info/politic-6/daniel-funeriu-si-iosif-matula-vor-fi-aradenii-din-parlamentul-european-de-la-bruxelles-primul-este-increzator-in-sansele-lui-de-a-deveni-ministrul-educatiei

    Raspunsurile ramin aproximativ valabile.

    RăspundețiȘtergere
  26. Domnule, dumneata chiar nu iti dai seama ca de fapt PDL = PSD, fara doctrina, fara principii, doar doua gasti de interese? Nu inteleg de ce-l prezinti pe unul drept "alb" si pe celalalt drept "negru", cand ambii sunt gri? Mai rau, ambele partide au si sorginte comuna - din FSN, inclusiv Traian Basescu. Iar FSN are sorginte nomenklaturista, inclusiv Traian Basescu. Ce "a dovedit" Traian Basescu? Pana acum, doar ca e un personaj prin excelenta manipulativ, urmarindu-si cu obstinatie propriul interes si facand vid in jurul lui, fara a da doi bani pe probleme reale, dar creind probleme imaginare care sa-i permita sa reactioneze in context pentru a-si creste capitalul de popularitate. Asa ca n-are rost sa ne imaginam ca PDL o fi vreun fat-frumos portocaliu in lupta cu zmeul rosu PSD, cand de fapt e o adunatura oportunista care profita de talentele manipulativ- balcanice ale politrucului Basescu doar pentru a fi pe val politic. Si sa nu-mi spuneti ca Basescu "este cel care a condamnat comunismul" etc, pentru ca prin actele sale, acest fariseu nu a facut altceva decat sa obtina un efect contrar - minimalizarea ororilor comuniste din moment ce el, "condamnatorul", a fost omul securitatii ceausiste din Anvers, mare profitor al vechiului regim, la fel ca Voiculescu, Iliescu, Roman, etc.

    RăspundețiȘtergere
  27. @ Bibliotecaru,
    esti imposibil.
    Desigur ca guvernul nu e a lui Boc, dar el este imputernicit de presedinte si validat de Parlament prin atributiile date de Constitutie. Si tot Constitutia spune ca premierul are dreptul de a demite orice ministru din cabinet; cu contrasemnarea de catre presedinte a hotaririi.
    O tot invirti cu Constitutia asta pina ai bagat in ea si intelegerile dintre partide.

    RăspundețiȘtergere
  28. @ victor L
    Nu este chiar aşa... Logica constituţiei este destul de diferită faţă de ce se discută la televizor.
    Constituţia desemnează preşedintelui rolul de a desemna premierul nu pentru ca se doreşte ca persoana preşedintelui să aibă o putere în acest sens, ci pentru ca negocierile pentru desemnarea primului ministru să nu dureze nesfârşit. În acelaşi sens i se conferă preşedintelui soluţia (şi nu obligaţia, pentru că nu o face decât dacă consideră necesar) de a dizolva Parlamentul în cazul în care doi candidaţi-premieri sunt respinşi. Constituţia chiar de aceea face referire la o majoritate în cadrul articolului 103 alin 1 şi nu pentru a vorbi despre "putere" şi "opoziţie", o invenţie pur politică care nu există nicăieri în sistemul instituţional românesc. Rolul preşedintelui este de a culege informaţiile primite de la partide şi apoi să decidă candidatul care ar putea fi acceptat de o majoritate parlamentară şi nu un candidat care este dorit de el (cum se mai întâmplă prin România).

    Cam ce s-ar fi întâmplat la aceste alegeri dacă preşedintele nu desemna candidatul premier? Cele trei mari partide parlamentare ar fi insistat fiecare pe candidatul lor şi votul nu ar fi fost posibil. Logica constituţională aruncă candidatul premier în curtea preşedintelui tocmai din acest motiv, se urmăreşte întrunirea unei majorităţi parlamentare care să voteze Guvernul.
    Dar varianta aleasă de preşedinte trebuie confirmată de Parlament, atât din punctul de vedere al tuturor persoanelor din guvern (nu se votează persoană cu persoană, ci întreaga listă), dar mai ales din punctul de vedere al programului de guvernare. Parlamentul votează Guvernul, adică Programul de Guvernare şi o listă de oameni care îşi iau angajamentul de a duce la bun sfârşit programul de guvernare. Vă supun atenţiei un fapt important, votul majoritar din parlament nu înseamnă că Parlamentul este de acord cu premierul şi miniştri (acest lucru este secundar), înseamnă că Parlamentul trasează Guvernului sarcina de a duce la îndeplinire Programul de Guvernare. Logica constituţională spune că Parlamentul decide ce execută Guvernul, modalitatea de realizare a Programului de Guvernare este însă în sarcina Guvernului, ca executiv. Iată de ce Programul de Guvernare este, din punct de vedere parlamentar, zona cheie a votului pentru Guvern, şi nu oamenii pe posturi. Dacă un ministru se schimbă, cel care vine trebuie să aplice acelaşi program de guvernare care îi revine în zona lui, altfel el trebuie validat de Parlament. Nu ministru alege în ce fel va conduce ministerul, el trebuie să urmărească obiectivele Programului de Guvernare. În momentul în care ministrul sau premierul vrea altceva, atunci trebuie să primească pentru schimbare avizul Parlamentului, şi acesta este rostul art. 114 al angajării răspunderii. Prin angajarea răspunderii guvernului, Guvernul semnalizează parlamentul o schimbare în Programul de Guvernare şi întreabă dacă acesta este sau nu de acord cu schimbarea. Dacă Parlamentul este de acord, stă în banca lui, dacă nu este de acord, nu blochează legea ci modificarea programului de guvernare, adică votează moţiunea de cenzură împotriva Guvernului. Acesta este rolul Angajării Răspunderii Guvernului şi nu ceea ce a făcut de curând Guvernul Boc.
    (voi continua)

    RăspundețiȘtergere
  29. @ victor L
    (continuare)
    Constituţia vorbeşte despre demitere în cazul Preşedintelui, prin procedura cunoscută, şi în cazul Guvernului, al întregului Guvern, prin acţiune parlamentară (moţiune de cenzură).

    Constituţia este specifică...
    - Guvernul raspunde politic numai în faţa Parlamentului pentru întreaga sa activitate.
    - Fiecare membru al Guvernului răspunde politic solidar cu ceilalţi membri pentru activitatea Guvernului şi pentru actele acestuia.

    Observaţi că răspunderea Guvernului nu este pentru fiecare ministru în parte, ci în ansamblul lui, mai observaţi că nu este vorba despre orice fel de răspundere, ci de una politică, pentru altfel de răspunderi fiind altfel de proceduri. Cu alte cuvinte, dacă cei de la Guvern nu execută programul de guvernare pe baza căruia i-a fost acordată încrederea, el este sancţionat prin demitere. Parlamentul nu poate sancţiona prin demitere un ministru, tocmai pentru că Guvernul nu reprezintă premierul plus miniştrii, ci premierul împreună cu miniştrii împreună cu Programul de guvernare.

    Acum, are dreptul premierul să demită un ministru? Răspunsul este nu. De aceea nici nu apare undeva că poate face acest lucru. Premierul poate propune preşedintelui să revoce un anumit ministru. Preşedintele nu contrasemnează, nu este un fel de notar (chiar domnia sa a spus asta când a refuzat numirea doamnei Norica Nicolai), ci chiar el face această revocare. Preşedintele semnează actul numirii, preşedintele revocă un ministru. Revocarea unui ministru este însă la latitudinea preşedintelui, premierul nu face decât o propunere acestuia. Sigur, în cazul în care preşedintele nu consideră că trebuie să revoce un ministru şi refuză să o facă, premierul are la îndemână instituţia demisiei dacă chiar disputa cu ministrul nu se poate concilia, şi efectul va fi căderea Guvernului, adică a premierului, a miniştrilor şi a Programului de Guvernare.

    Şi acum, de ce leg protocolul de Constituţie...? Pentru că un Guvern al României este strâns legat de Programul său de Guvernare, nu poate exista în afara lui, după cum nici un partid politic nu poate exista în afara statutului şi a programului politic. Programul de Guvernare al actualului guvern nu este programul celor de la PD-L şi nici cel al celor de la PSD, nu este nici programul negociat al celor de la PD-L şi PSD, este programul de guvernare al coaliţiei "Parteneriat pentru România, 2008 - 2012". Dispariţia coaliţiei, ruperea ei, înseamnă nulitatea programului de guvernare, adică căderea guvernului, ori revotarea guvernului în parlament. Ideea că dacă se retrag PSD-iştii guvernul lucrează cu interimari pe posturile lor este falsă, cel puţin din punctul meu de vedere, pentru că dispariţia coaliţiei înseamnă dispariţia programului de guvernare, deci guvernul nu mai poate funcţiona. Eu despre acest lucru vorbeam.

    RăspundețiȘtergere
  30. Atentie maxima ... PSD o fi el KO, dar e ditamai mastodontul si daca pica pe noi ... praf ne face !

    RăspundețiȘtergere
  31. Ar mai fi fost o soluţie şi mai simplă, şi mai de bun simţ. Dl. Nica ar fi cîştigat enorm dacă ar fi retras toate afirmaţiile riscante ce au dus la punerea în discuţie a scaunului său. Întotdeauna a te scuza e aristocratic. De unde se vede că PSD e încă un partid de oameni primitivi şi ţîfnoşi, dacă niciunul nu i-a dat soluţia firească.

    RăspundețiȘtergere
  32. PSD e KO de când e Geoană "şăf" la trib! Personaj mai "neacomodat" cu propria lui viaţă n-am mai văzut până acum, ce-i drept sunt destul de tânără :D! E plin de frustrări şi inadaptat.
    Ce va fi? Ce să fie, circ până în 6 dec. apoi o opoziţie "constructivă" (a se citi perioadă de bătăli interne in partidul roşu) pentru PSD.
    Succes, dle Funeriu, in continuare!

    RăspundețiȘtergere
  33. @ Gabriel Preda: de acord (vezi paragraful despre PDL din finalul postului)

    @ Marius Delapicentru: absolut. Mi-a placut (si merge in acelasi sens) un post recent de-a lui Cristian Preda: http://cristianpreda.ro/2009/09/30/politica-si-caracter/

    RăspundețiȘtergere
  34. @ Bibliotecaru,
    nu, cu tine nu se poate dialoga; de fapt tu vrei sa monologhezi. Succes.

    RăspundețiȘtergere
  35. @ victor L
    Stimate domn,
    Eu vreau ca atunci când mă contraziceţi să aduceţi ceva argumente. Astfel nu ar mai fi monolog.

    De exemplu, dacă spuneţi:
    "Desigur ca guvernul nu e a lui Boc, dar el este imputernicit de presedinte si validat de Parlament prin atributiile date de Constitutie."

    Iar constituţia spune că...
    ARTICOLUL 85 - Numirea Guvernului
    (1) Presedintele Romaniei desemneaza un candidat pentru functia de prim-ministru si numeste Guvernul pe baza votului de incredere acordat de Parlament.

    ARTICOLUL 103 - Investitura
    (1) Presedintele Romaniei desemneaza un candidat pentru functia de prim-ministru, in urma consultarii...


    Eu ar trebui să las cuvântul "împuternicire" acolo unde îl puneţi, să nu-mi dau seama că această împuternicire înseamnă cu totul altceva decât desemnare? Personal înţeleg prin împuternicire o delegare a autorităţii în scopul reprezentării, ceea ce în cazul unui preşedinte ar fi un fel de ambasador.

    Eu nu încerc să vă fprovoc dragostea de Constituţie, eu încerc să vă atenţionez că ce se aude pe la televizor nu prea este acelaşi lucru cu ce ar trebui să fie. Sigur că da, poate că totul este inutil, poate că ce spun eu este greşit, dar pierdere de timp din partea dumneavoastră nu este, pentru că adresându-vă întrebări introspective, veţi fi un cetăţean mai informat şi mai greu de păcălit de promisiuni de tipul 1000 km de autostradă sau mai ştiu şi eu ce trăznăi se promite în campania electorală.

    O ţară întreagă ştie că executivul în România este reprezentat de Guvern, o ţară întreagă ştie că numai Guvernul face Programul de Guvernare, şi totuşi nimeni nu vociferează că la alegerile pentru Parlamentul României, în campania electorală, nu se vorbeşte nicidecum de legi ci, aproape exclusiv, de Programe de Guvernare. La fel, la alegerile prezidenţiale nu se vorbeşte despre politica externă, armată, respectarea Constituţiei... subiecte de îndatorire a preşedintelui... se vorbeşte despre cine va fi premier, despre ieşirea din criză şi situaţia creşelor în mediu rural, fără nici o legătură de substanţă cu Administraţia Prezidenţială. Sigur, instituţional există la un moment dat un contact, dar pentru 5 minute de contact instituţional se acoperă patru, respectiv cinci, ani de activitate?

    RăspundețiȘtergere

Trimiteți un comentariu

Oldies and Goldies

Homeschooling: inginerie socială, nicidecum alternativă educațională

Cum să iei două Nobeluri fără bac, scriind și articole științifice greșite? Și să mai și mergi din arest direct la balul președintelui SUA

Cum e cu latinitatea Limbii Române (text scris de tata, adică de Ionel Funeriu)

Mica mea mare răfuială cu unii „lideri de opinie”: sunteți și voi vinovați

Adevărul despre aberația auxiliarelor: despre imbecilitatea agresiv-distructivă din România