Despre Comisarul European

Zilele acestea este în toi discuţia despre comisarii europeni. România doreşte portofoliul agriculturii. Ar fi o realizare extraordinară pentru statutul României în Europa. Sunt însă semnale serioase că acest lucru va fi dificil. Barroso, eliberat de constrângerile diplomatice, va alcătui comisia astfel încât să-i maximizeze şansele de a trece prin Parlamentul European, al cărui moment de glorie este, o dată la cinci ani, votul Comisiei şi al bugetului. Asta înseamnă că va avea în vedere:
  • o distribuţie a portofoliilor care să satisfacă ţările mari şi să nu supere prea multe tări mici şi medii
  • nominalizări pe portofolii care să fie dincolo de orice suspiciune la nivel personal şi care să reprezinte excelenţa la nivel profesional.
Până la încetarea mandatului meu, în iulie 2009, am purtat nenumărate discuţii pe această temă cu deputaţi din ţări mari şi în cercurile de la Bruxelles la care aveam acces. Semnalele nu erau încurajatoare, contra-argumentele fiind puternice. Unul dintre acestea a fost acela că nu reuşisem să creăm un curent de gândire care să ne fie favorabil. Mi se spunea invariabil: "aveţi o reputaţie atât de proastă încât cel mai bine ar fi să alegeţi un comisariat de statut şi fără implicaţii financiare mari. Dacă faceţi treabă bună cinci ani, veţi avea ceva consistent în următoarea comisie". Drept răspuns nu puteam decât să pun la înaintare cariera lui Dacian Cioloş. Nu ştiu cât de mult erau luate aceste semnale în seamă atunci când le transmiteam acasă, dar ştiu că singurele semnale pozitive erau din cercurile în care exista o influenţă a Preşedintelui. Concluzia logică este că în acest demers cei care puteau să influenţeze decizia l-au lăsat mult prea singur pe Preşedintele României. Începând cu Adrian Severin care făcând gafe după gafe şi-a subordonat acţiunile scopului său (iluzoriu) de a deveni Comisar şi terminând cu ambasadele noastre, care au fost trase serios de mânecă de către Preşedinte la o recentă întâlnire. Culmea amatorismului a fost atinsă de un europarlamentar care a declarat public că "trebuie să avem comisarul pe agricultură pentru a putea aduce beneficii României". In traducere: vrem agricultura să vă facem la bani...

În Parlamentul European şi în general în instituţiile UE deciziile sunt rezultatul unui curent de gândire. Nu rezultatului unor acţiuni de tip "am vorbit eu cu X". Trebuie acţionat cu migală, cu argumente, cu seriozitate dar şi cu intransigenţă dacă suntem siguri de forţa argumentelor. Dar înainte de toate trebuie să ne asigurăm că generăm un curent favorabil mult mai larg decât decizia punctuală care ne interesează. Cred că situaţia pe muchie în care ne aflăm este rezultatul faptului că nu s-a înţeles de către reprezentanţii noştri acest mecanism. Discuţia pe posturi intră în etapa critică. Acum este momentul să apăsăm pe accelerator.

Principalul interesat, Dacian Cioloş, s-a comportat în această perioadă impecabil. Nu îl cunosc pe Dl. Cioloş dar, dacă în pofida tuturor semnalelor, România va avea agricultura acest lucru se datorează în exclusivitate Preşedintelui Băsescu şi lui Dacian Cioloş. A cărui reputaţie este bună. Din păcate alternativele sunt foarte puţine. Eu nu pot să numesc mai mult de 5 oameni în România pregătiţi pentru o astfel de poziţie. Dintre care 3 nu ar fi niciodată agreaţi şi de Barroso şi de mediul politic intern.

Un bun prieten, apropiat centrilor de decizie de la Bruxelles îmi spunea deunăzi: "aveţi grijă să nu vă treziţi doar în momentul în care o să vă spunem că au mai rămas lucruri nefăcute la multilingvism şi România este într-o excelentă poziţie să ocupe acest post încă cinci ani". Sau dacă asta se va întâmpla să tragem învăţămintele necesare.

Comentarii

  1. Şi eu am simţit o constrângere la suprarealismul românesc, mai ales la auzul declaraţiei comisar român egal bani pentru România... Pe de altă parte mi-a plăcut declaraţia ministrului agriculturii, domnul Sârbu, care întrebat ce "gheseft" face România dacă comisarul pe agricultură va fi român (evident reporterul hoinărind cu gândul spre câştigul necinstit, cum se mai practică în România), domnul Sârbu a spus ceva monumental din punct de vedere politic, fără fisură... Dacă va fi un comisar român, avantajul se regăseşte în faptul că el înţelege problematica românească în agricultură şi nu mai există o barieră de înţelegere atunci când încerc eu să explic ce şi cum... Cum ar putea ministrul agriculturii să explice unui neamţ, de exemplu, ce înseamnă ţuica făcută la cazan pentru gospodăria românească, cum s-ar putea traduce din româneşte în nemţeşte că alambicul este element de supravieţuire pentru ţăranul român, că numai păhăruţul de alcool îl face pe ţăranul sărac să aibă puterea necesară de a mişca de colo-colo plugul tras de vacă şi tot cinzeaca îl ajută să treacă iarna lângă soba încălzită de coceni care ard în miros de mămăligă? Cum se spune pe nemţeşte că slana din porcul propriu, porc care nu ştie ce este aceea asomare, că e pe limbă streină, nu merge decât cu o ceapă spartă cu pumnul şi un gât serios din sticla cu răchie arsă de două ori... că altfel slana pune untură, de-i spune colesterol, pe inimă.

    Românii încă nu au înţelegerea că P.E. şi C.E. şi ce mai este prin U.E. reprezintă cetăţenii europeni şi nu partide naţionale sau naţiuni. A gândi în termeni de ce aduc parlamentarii şi, eventual, ce ne aduce un comisar european, nouă, românilor, mai mult decât celorlalţi, mi se pare o construcţie de imaturitate politică (să nu spun non-civilizaţie). Există însă şi o altă percepţie, corectă de data aceasta. Ajutoarele europene, politicile europene, par a funcţiona perfect în ţările europene vechi, par a funcţiona cu greutate în ţările europene noi, par a nu funcţiona deloc în România. Nu are rost să vorbesc despre absorbţia fondurilor europene, toată lumea ştie că plătim mai mult decât luăm de la coana Europa, dar nu pot să-mi pun întrebarea... de ce?

    Domnia voastră sunteţi un om implicat în fenomenul european, aveţi răspunsul la întrebarea "De ce în România NU?". Mai mult, ca om politic, aveţi răspunsul ce ar trebui ca situaţia să se schimbe?

    RăspundețiȘtergere
  2. @Bibliotecaru: pentru ca aducerea banilor europeni implica existenta unor structuri functionale. Care nu permit drenarea banilor inspre ceea ce comun se numeste spaga. Pana nu mult timp in urma punerea pe picioare a acestor structuri, nefiind aducatoare de spaga, nu a fost in centrul interesului celor care conduc sistemul administrativ din Romania. De ce credeti ca premierul spune tot timpul ca daca ridica piciorul de pe acceleratie nu se intimpla nimic? Pentru ca vede aceste lucruri.

    RăspundețiȘtergere
  3. Părerea mea este că fiecare trebuie să facă ceea ce ştie şi atunci cel care ia şpagă (fie ea ascunsă şi ilicită, fie ea mascată prin firme care intermediază interacţiunea cetăţean-autoritate) ar dispărea în mod natural. Vorbim despre agricultură... De ce i se cere unui ţăran să facă dosare, planuri de afaceri, să adune acte...? Un ţăran trebuie să facă ce ştie, anume să lucreze pământul, să crească animale, să facă agro-turism, să facă salam tradiţional şi pălincă ca acum 100 de ani. Cred că normal ar fi ca dosarele birocratice să fie făcute de birocraţii statului român, pentru că de aceea sunt plătiţi. Cum ar fi ca cineva din subordinea ministerului agriculturii să vină la un ţăran şi să-i spună...
    Bade, văd ca ai 5 hectare de pământ şi le ari cu plug de lemn. Nu vrei dumneata să le munceşti eficient? N-ai vrea să ai pe pământul ăsta o seră modernă din care să scoţi producţie indiferent de e soare sau de plouă şi peste cinci ani să faci şi o crescătorie de gâşte?
    Atunci ţăranul va spune da, că nu are de ce să spună nu. De ce să nu prefere să facă bani din muncă?

    RăspundețiȘtergere
  4. Ţăranul trebuie să semneze că va munci şi, evident, trebuie să şi muncească, birocraţii trebuie să facă dosare şi tot ce mai este nevoie pentru aducerea banilor, pentru că ei ştiu mai bine cum anume trebuiesc făcute dosarele astfel încât să fie aprobate.
    Mie mi se pare aberant să ceri ţăranului să devină birocrat pentru a obţine un bănuţ. Am citit şi eu despre fondurile disponibile pentru investiţiile în agricultură şi, recunosc, nu am înţeles mare lucru. Sigur, ca mesaj este frumos, pare la îndemâna oricui, dar nicăieri nu găseşti măcar o informaţie detaliată care să fie de ajutor... mergi la biroul cutare cu hârtiile cutare prinse într-un dosar cu şină şi iei hârtia cutare de la domnul cutare... Internetul este un mijloc de informare aproape gratuit. Nu văd de ce fiecare instituţie nu şi-ar pune măcar pe internet (dacă nu să facă o campanie de promovare, fiecare local, unde acţionează) câte un site cu informaţia necesară în detaliu, până la funcţionarul şi biroul, eventual şi poza lor, cu modele de acte, cu orice este de interes, astfel încât să ştim şi noi tot atât cât ştiu şi ei.

    Stimate domn, marele adevăr este că în acest caz (dar şi în altele) şpaga se naşte din necunoaştere şi eliminarea necunoaşterii este la îndemâna statului român dar, el, statul, nu face nimic de la sine, îi este groază de muncă, de responsabilitate. Este bine să vezi lucrurile atunci când eşti factor de decizie, dacă nu le vezi, nu se poate face nimic, dar nu este îndeajuns. Poţi să ai legătura directă cu problemele din teritoriu, poţi să te informezi, poţi să mergi în teritoriu... cât se poate de mult, nu este îndeajuns. Politicianul are în spate un partid în interiorul căruia specialiştii ar trebui să zumzăie pentru a oferi soluţii de politici economice dar şi soluţii zonale, locale, individuale chiar... Dacă partidul nu face asta, oricare ar fi acesta, fie la "putere", fie în "opoziţie", dacă politicianul nu face asta, nici partidul nu este partid, pentru că nu există acea legătură care ţine oamenii împreună, reprezentarea unei zone sociale sau unei clase socio-profesionale, şi nici politicianul nu are treabă cu politica... şi uite aşa avem partide politice care acţionează ca o "gaşcă de oameni", pentru că doctrina nu e cu adevărat doctrină şi membrul de partid habar nu are că există aşa ceva (am verificat, majoritatea membrilor de partid consideră că doctrina partidului este programul de guvernare), politica economică e mai mult politică-şmecherie, după ureche, economia politică este mai mult contabilă, soluţia politică este un fel de manea cântată polifonic (fiecare lider o voce distinctă) pe post de simfonie. Există un interes pentru agricultură la vârful politicii româneşti, toate partidele au vorbit despre investiţiile în agricultură pentru a ieşi din criză, numai că toţi văd problemele şi nimeni nu poate implementa soluţiile. Am aplaudat de exemplu Primul Siloz, un lucru bun, eficient, şi bun, chiar şi cu un răspuns imediat pentru economie pentru că se evită evaziunea fiscală. Din păcate el a devenit funcţional după ce toţi ţărani strânseseră grâul de pe câmp şi, evident, îl puseseră undeva. Iată că, dincolo de dorinţa de a face bine, dincolo de identificarea problemelor, dincolo de şedinţele de brainstorming pentru a găsi soluţii, este nevoie şi de ducerea la bun sfârşit a acţiunii, adică este nevoie de dispariţia problemei. Ascult politicienii români cum privesc "competent", cum cu toţii au soluţii, dar problemele nu dispar niciodată... Undeva politica greşeşte... Astfel apare întrebarea "De ce România nu poate face ce pot face ceilalţi în restul ţărilor europene?" Sunt convins că şi Ungaria are probleme, şi Franţa, şi Anglia, şi Spania, şi Italia... peste tot sunt probleme numai că la ei soluţiile funcţionează, la noi însă nu... De ce?

    RăspundețiȘtergere
  5. Am citit o declaratie a lui Sorin Ionita ( SAR) despre Dacian Ciolos ( ca potential comisar european) nu prea magulitoare: se afirma ca pe plan intern D.C.este cea mai buna alternativa pe care o avem dar pe plan european este putin convingator. In sensul ca D. Ciolos ar fi un bun functionar dar CV-ul lui nu este la nivelul unui comisar european pentru un portofoliu asa sensibil ca al agriculturii.
    Este clar ca in ciuda sustinerii declarate a Frantei si a retragerii candidatei Danemarcei, jocurile nu sunt inca facute.

    RăspundețiȘtergere
  6. @Ilinca

    Si de ce agenda SAR sau a lui Sorin Ionita ar cuprinde neaparat, pe locul 1, cu steluta aurie, sprijinirea unei actiuni despre care ceva mai sus Daniel Funeriu scria ca apartine presedintelui ?
    Sau, ca sa fiu si rautacios, de unde si pana unde notorietatea lui Sorin Ionita (SAR) egal spirit critic ?
    Daca nu i-ati atribui lui Sorin Ionita textul pe care-l invocati, as fi jurat ca-i apartine lui Adrian Severin. Care are un CV la nivelul unui comisar european (fost ministru de externe, fost presedinte la OSCE, actual vice-presedinte al grupului socialistilor din PE) dar care mie, personal, imi da impresia unui om dominat de orgolii si foarte putin capabil de compromis politic real (cel pe care-l faci cu un adversar, pentru a sprijini o constructie care depaseste interesul tau imediat, nu cel pe care-l faci cu un coleg de grup, pentru un post pentru tine in structura interna). Adrian Severin si-a petrecut o buna parte din ultimul an aducand argumente in stanga si in dreapta in favoarea nominalizarii sale ca unic candidat pentru un post de candidat european. Inca inainte de nominalizarea lui Dacian Ciolos, cererii presedintelui "creati un curent puternic de opiniei pentru ca Romaniei sa i se ofere un post de comisar important, si vom gasi apoi omul potrivit" (un pic gresita dupa mine dar rationala) Adrian Severin ii raspundea "avem nevoie sa desemnam un om puternic, cu sustinere si cunoscut la Bruxelles, si ni se va oferi un post important" (confundand sprijinul sau in grupul sau PE si in PSD cu sprijinul pentru Comisie in totalitatea sa acordat de catre PE).

    RăspundețiȘtergere
  7. @G. Preda
    O sa va "traduc" postarea mea ( cred ca sunteti cam "fatigat"; folosesc termenul acesta deoarece am constatat ca va plac "furculisioanele").
    Deci, declaratia lui Sorin Ionita ( despre care nu am nici o parere in mod special) era doar una in plus fata de toate celelalte declaratii pline de amatorism ( termenul ii apartine lui Daniel Funeriu) vis-a-vis de aceasta istorie ( portofoliul agriculturii). O chestie care in nici un caz nu poate ajuta.
    Acum ati inteles?

    RăspundețiȘtergere
  8. Poate că ar trebui definit portretul robot al unui comisar şi apoi al unui comisar pe agricultură. Nu cred că se poate judeca în termeni de "cutare este bun sau nu" dacă nu există o listă de şabloane ale optimului.

    Ce ar trebui să fie un comisar, un bun politician, un strateg, un specialist în guvernare europeană, un bun jurist, un bun economist, un patriot, un specialist în domeniul de activitate al comisariatului, finanţist, specialist în administraţie, bun lingvist, cunoscut de către ceilalţi comisari, cunoscut în P.E...?

    RăspundețiȘtergere
  9. @ Bibliotecaru: ar trebui sa fie toate la un loc...

    @ Ilinca, Gabriel Preda: cred ca de faptition spuneti acelasi lucruition ;)

    RăspundețiȘtergere
  10. @ Daniel P. Funeriu
    :)
    Rămâne să cautaţi prin CV-urile "foştilor", Mariann Fischer Boel sau Franz Fischler. Personal mă îndoiesc că veţi găsi că sunt specialişti în ceva din lista de mai sus, cred însă că sunt probabil foşti miniştri ai agriculturii în ţările lor de origine.

    Dragostea românilor pentru atestarea valorii intelectuale a dus la cumpărarea diplomelor şi doctoratelor... Eu cred că domnul Cioloş ar fi potrivit dintr-un singur motiv. Când a făcut o vizită de lucru în Uniunea Europeană, prima ca ministru, (am văzut filmuleţul pe site-ul P.E.), domnia sa a comunicat foarte bine cu cei cu care s-a întâlnit, atmosfera a fost relaxată, deşi condiţiile erau destul de sumbre pentru România în acea perioadă... şi totul s-a rezolvat. În plus, domnia sa nu a ajuns ministru pentru că a fost numit politic, ci pentru că domnia sa chiar ştia cum este treaba cu agricultura, venea din poziţia de tehnocrat. Sigur, dacă vom căuta cu lupa, poate găsim un profesor, un cercetător, un academician... dar dacă soluţia este domnul Cioloş, mie nu mi-e frică că această soluţie este dintre cele mai slabe, dimpotrivă, ar putea fi o soluţie câştigătoare pentru România. Domnul Cioloş este un om muncitor, fără "veleităţi de politică dâmboviţeană"... s-ar putea să facă bine imaginii noastre în UE.

    RăspundețiȘtergere
  11. Şi ca să expun calităţile esenţiale... eu cred că cele mai importante calităţi sunt capacitatea de muncă şi bunul-simţ... restul se poate învăţa. Nu cred că un comisar european este lăsat acolo să facă ce vrea, de capul lui.

    RăspundețiȘtergere
  12. @@Bibliotecaru spunea...
    Şi ca să expun calităţile esenţiale... eu cred că cele mai importante calităţi sunt capacitatea de muncă şi bunul-simţ... restul se poate învăţa.@@@
    Aveti dreptate, dar depinde si de cat timp ii trebuie sa invete....restul.

    @@@Nu cred că un comisar european este lăsat acolo să facă ce vrea, de capul lui.@@@
    Probabil ca nu-i lasat chiar de capul lui, dar nici nu trebuie sa i se spuna mereu ce are de facut. Altfel care mai este rolul lui?

    RăspundețiȘtergere
  13. @ Ilinca
    În acest caz, noi, cei care ne exprimăm vis-a-vis de oportunitatea unui anumit cetăţean român de a ocupa un post de comisar, ar trebui să ştim ce anume trebuie să înveţe un comisar european pentru agricultură, apoi să verificăm cam ce capacitate are candidatul de a se adapta şi a învăţa, după care să le comparăm pentru a trage o concluzie de oportunitate. Recunosc că pe mine mă depăşesc aceste situaţii pentru că nu am posibilitatea de a mă informa atât de în amănunt.

    Eu aş sintetiza însă din CV-ul domnului Cioloş
    - liceu de agricultură
    - inginer horticultor
    - post-universitară în Franţa, specialist în "Sisteme de productie si Dezvoltare rurala "
    - Master la Universitatea Montpellier de agronomie cu specializarea "Economia dezvoltarii agricole, agro-alimentare si rurale"
    - Doctorand 6 ani la aceiaşi universitate de agronomie Montpellier cu specializarea economia dezvoltarii agricole, agroalimentare si rurale.
    - Trei ani de lucru în Ministerul Agriculturii, ajungând şi ministru

    NU ÎN ULTIMUL RÂND, o experienţă europeană:
    • 1991-1996 Federatia Regionala a Agricultorilor Ecologici din Bretagne - Franta
    • aug - sept 1995 Centrul International de Cooperare pentru Dezvoltare Agricola - CICDA Paris - Montreuil, Franta
    • febr - sept 1997 Camera Judeteana de Agricultura Aveyron - Frant
    • mar – iul 1997, apr 1999 Commisia Europeana, DG Agricultura, Divizia Dezvoltare rurala Agroeconomist stagiar, Bruxelles
    • nov. 1999 – dec 2001 Associatia Nationala de Dezvoltare Agricola – ANDA, Franta
    • 2002 – 2003 Commisia Europeana, Delegatia CE în România

    Dumneavoastră ce bănuiţi, s-ar putea adapta sau va dura mult timp până să se prindă ce şi cum? Personal nu pot fi sigur, cu atât mai mult cu cât un CV nu spune despre un om dacă este geniu sau mediocru, dar, aşa cum spuneam mai sus, bănuiesc, dacă nu perfecţiunea, măcar bune auspicii pentru confirmarea în acel post de comisar. Repet, poate că ar trebui să comparăm acest CV cu CV-urile foştilor comisari.

    RăspundețiȘtergere
  14. @Bibliotecaru
    ""Dumneavoastră ce bănuiţi, s-ar putea adapta sau va dura mult timp până să se prindă ce şi cum? ""

    Habar nu am, nu ma pricep la agricultura! Si aveti dreptate: un CV iti da o idee corecta despre cineva doar daca esti in acelasi domeniu si ai competenta necesara sa-l judeci. A
    Singura chestie pe care nu o inteleg din CV-ul lui este daca si-a finalizat doctoratul ala sau tot doctorant este....Nu stiu cat de important este pentru functia de comisar european, poate doar ca trasatura de caracter: capacitatea de a termina ceva inceput sau de a lasa lucrurile balta.

    RăspundețiȘtergere
  15. @ Ilinca
    CV-ul pe care l-am găsit eu era ceva mai vechi. Nu aş putea deci să ştiu dacă şi-a dat sau nu examenul de doctorat. Terminarea doctoratului pe de altă parte, nu este peste tot la fel ca la noi, anume ca un fel de a doua facultate, faci 4 ani şi obţii o diplomă. Doctoratul ar trebui să fie o încununare a vieţii academice, un simbol al excelenţei. O lucrare de doctorat poate fi pregătită într-un an, în doi, în zece, uneori şi în tot restul vieţii.

    Dacă este să mă întrebaţi pe mine, România nu v-a mai primi nici un post de comisar, vom rămâne cu discuţiile acestea... dar poate că şi aceste discuţii sunt importante pentru că arată cam unde este maturitatea politică a României.

    RăspundețiȘtergere
  16. @ all: blogul nu mai este moderat. Voi sterge comentariile care contin cuvinte triviale sau insulte.

    @Ilinca, @Bibliotecaru: in mod normal ar trebui sa-ti termini teza de doctorat in 3-4 ani. A fi doctorand nu este ceea ce il recomanda pe Ciolos. Il recomanda mai mult cariera relativ liniara pe care a avut-o.

    RăspundețiȘtergere
  17. @ Daniel P. Funeriu
    Eu vă garantez că în străinătate nu este nici un motiv de ruşine ca să stai şi zece ani la o teză de doctorat, dimpotrivă. Ca şi la noi, există doctorate pe repede înainte, dar există şi doctorate serioase care se transformă în referinţe pentru cei ce vin. Cu cât lucrarea este mai complexă, cu cât domeniul de studiu, cercetare şi inovaţie este mai larg, cu atât prestigiul este mai mare. Nimeni nu întreabă în câţi ani ai făcut teza de doctorat, rămâi în istorie dacă teza de doctorat este o contribuţie reală în domeniu... Cei care fac teze de doctorat punând cap la cap 10 lucrări descărcate după referate punct ro, nu au de ce să se audă de el. Cei care însă cercetează cu adevărat ceva inovator rămân în istorie cu Principiul Cutărescu sau metoda Cutărescu sau Dispozitivul Cutărescu şi fac acest lucru ca o încununare a carierei. Este adevărat, acum există la tot pasul CV-uri care povestesc despre trei doctorate şi nu ştiu câte post-doctorate, eu am însă o bănuială că de aceşti oameni nu se va pomenii în manuale.

    RăspundețiȘtergere
  18. Aici sunt niste istorii interesante cu comisari europeni, ca sa vedeti ce background au unii dintre ei:
    http://www.dilemaveche.ro/index.php?nr=288&cmd=articol&id=11274

    RăspundețiȘtergere
  19. Si continuarea aici:
    http://www.dilemaveche.ro/index.php?nr=289&cmd=articol&id=11317

    RăspundețiȘtergere
  20. Ai auzit ce-a declarat Stolojan? Ca daca nu primim Agricultura o sa cerem Extindere sau Cercetare. Ambele ar fi OK, zic eu. Daca ar fi sa primim Cercetarea, se vehiculeaza cumva vreun nume?

    RăspundețiȘtergere
  21. Uitati cine e acum Comisar pentru Stiinta si Cercetare:
    http://ec.europa.eu/commission_barroso/potocnik/profile/profile_en.htm


    CV-ul de pe site-ul comisiei e foarte succint; e clar ca slovenii si-au desemnat drept comisar european pe cel mai vizibil politician in relatia cu UE (la noi echivalentul ar fi fost Puscas):

    Professional

    2004 - European Commissioner
    2002 - 2004 Minister for European Affairs for Slovenia
    1998 - 2004 Head of Negotiating Team for the Accession of Slovenia to the EU
    2001 - 2002 Minister Councillor at the Slovenian Prime Minister's Cabinet
    1993 - 2001 Director at the Institute of Macroeconomic Analysis and Development in Ljubljana
    1988 - 1993 Senior Researcher at the Institute for Economic Research in Ljubljana
    1984 - 1987 Assistant Director at the Institute of Macroeconomic Analysis and Development in Ljubljana

    Education

    1993 Ph.D. in Economics, Faculty of Economics at the University of Ljubljana


    Janez Potočnik was born on 22 March 1958. He is married and has two sons.

    RăspundețiȘtergere
  22. @ Bibliotecaru: discutia despre doctorate si durata lor este mai larga de fapt si foarte putin relevanta pentru subiectul in discutie. O voi trata separat intr-un post.

    @Gabriel Preda: foarte interesant. La un moment dat am publicat in presa din Romania vreo 10 articole despre laureati Nobel cu parcurs neortodox.

    @ atreides: orice discutie pe tema numelor alternative nu cred ca este binevenita atita timp cit exista o linie deschisa de negociere pentru varianta maximala (agricultura). Ele trebuie sa existe ca "mutare in plic". La modul general e adevarat ca cercetarea si educatia sunt portofolii care confera un bun statut comisarilor respectivi. Sunt si domenii "plastice" in care se poate face foarte mult daca ai un comisar inventiv si care cunoaste bine subiectele. In Educatie de pilda este un santier foarte important initiat de Franta, si anume ierarhizarea multidimensionala a universitatilor. Importanta acestui proiect depaseste cu mult ceea ce se poate deduce la prima vedere.

    Aici trebuie spus ferm ca joaca de-a ghicitul sau de-a "ucenicul vrajitor" practicata de oricine are o functie publica in Romania acum este contraproductiva.

    RăspundețiȘtergere
  23. Sigur, sa speram ca vom lua Agricultura, dar nici cu Cercetarea n-ar fi rau deloc.

    RăspundețiȘtergere

Trimiteți un comentariu

Oldies and Goldies

Homeschooling: inginerie socială, nicidecum alternativă educațională

Cum să iei două Nobeluri fără bac, scriind și articole științifice greșite? Și să mai și mergi din arest direct la balul președintelui SUA

Cum e cu latinitatea Limbii Române (text scris de tata, adică de Ionel Funeriu)

Mica mea mare răfuială cu unii „lideri de opinie”: sunteți și voi vinovați

Adevărul despre aberația auxiliarelor: despre imbecilitatea agresiv-distructivă din România