Dreapta, quo vadis? Cu cinism și onestitate

Pornind de la afirmația dlui Horațiu Pepine că aș fi „cinic” și de la invitația sa de a-mi dubla cinismul respectiv cu onestitatea aferentă, vă propun să facem un scurt exercițiu de logică pe partea dreaptă a eșichierului politic.

Ceea ce urmează nu este expresia unei certitudini de-ale mele ci mai degrabă o invitație la reflecție și găsirea, împreună, a unui cadru rațional de acțiune. Nu pretind că asta este soluția ci propun un element de răspuns la întrebarea „dreapta, quo vadis?”, pornind de la două evenimente de actualitate: adeziunea domnului Predoiu la PDL și fondarea anunțată a Partidului Mișcarea Populară.

Mă refer la pasajul de mai jos din textul domnului Pepine:


Dar mărturia d-lui Funeriu se distinge poate mai ales prin cinismul ei. «Nu-i nicio ruşine să vrei un loc pe liste», spune fostul ministru care renunţă îndrăzneţ la orice idealism şi la ultima rămăşiţă a unei sfieli moştenite prin educaţia tradiţională. Nu-i nicio ruşine să expui dorinţe comune, să vrei pentru tine confort şi avantaje, să vrei o leafă mai bună ca a altora, perspectiva unui credit avantajos chiar dacă nu ai niciun merit deosebit. Este omeneşte să vrei în virtutea faptului că exişti şi a celui că te-ai înscris în partide ca să poţi obţine mai uşor lucrurile dorite. Tipul acesta de sinceritate care aruncă peste bord toată vorbăria moralizantă despre meritocraţie care a ţinut capul de afiş tocmai «pe partea dreaptă a eşichierului politic», este într-o oarecare măsură impudică şi tocmai de aceea cinică.


Așadar, dl Pepine consideră îndrăzneață afirmația că „Nu-i nicio rușine să vrei un loc pe liste”, altfel spus că ar putea fi surprinzătoare afirmația unui om politic, oarecare, care ar spune „vreau puterea”.

Eu consider că este firesc ca un om politic să dorească puterea. Ceea ce este esențial pentru România însă, este ca MECANISMELE care duc la cucerirea puterii într-un partid să fie mecanisme bazate pe merit și pe selectarea celor care pot face bine României în momentul în care vor accede la „putere”. Ce ar trebui să fie, până la urmă, partidele? Nimic altceva decât mașinării de selecție a proiectelor și oamenilor de calitate. Așadar, este firesc pentru oamenii politici să-și exprime dorința de putere, dar este rolul organizațiilor politice să promoveze oamenii pe baza valorii lor. 

De aceea afirmația domnului Pepine: „Tipul acesta de sinceritate care aruncă peste bord toată vorbăria moralizantă despre meritocraţie care a ţinut capul de afiş tocmai «pe partea dreaptă a eşichierului politic», este într-o oarecare măsură impudică şi tocmai de aceea cinică.” este inexactă, pentru că pornește de la premisa că, PRIN DEFINIȚIE, structurile de partid care „te pun pe listă” sunt viciate. În acest moment, dacă te uiți la modul feudal după care funcționează partidele, trebuie să-i dăm dreptate domnului Pepine, dar a accepta această stare de fapt ne-ar face vinovați cu adevărat. Ceea ce vreau să-i spun dlui Pepine este că eu nu accept această stare de fapt și nici nu am sugerat că aș accepta-o. Dimpotrivă, încă din 2009 atrăgeam atenția asupra ei (chiar în prima postare pe acest blog, vezi aici) și am făcut-o și public în PDL.

Întrebarea este ce facem mai departe? Sunt două răspunsuri posibile:

a) încercăm să modernizăm un partid existent sau
b) facem un partid nou, care să fie de la bun început clădit pe mecanisme corecte.

Domnul Predoiu, un om de mare valoare, a ales prima variantă. Mulți actuali și foști colegi de-ai mei, cărora m-am alăturat și eu, am ales-o pe a doua. Ce se poate întâmpla de acum înainte?

În ceea ce-i privește pe dl Predoiu și PDL-ul, o spun pentru a treia oară: principala problemă a PDL nu este lipsa oamenilor de calitate în sânul PDL, ci lipsa mecanismelor care să le dea puterea acestor oameni de calitate. De aceea dl Predoiu are două căi posibile: 
  • fie este pus în vitrina PDL și plimbat din televiziune în televiziune ca „noua față a PDL” dar fără influență reală asupra mersului lucrurilor în PDL, 
  • fie încearcă să pună în practică exact acele mecanisme clare, caz în care se va izbi de o mare rezistență. 
Fără să o afirme atât de explicit, cam asta sugerau că vor să facă cei din grupul „reformiștilor” și, în mare parte, cei din grupul dnei Udrea. Reformiștii au eșuat pentru că în afară de Monica Macovei niciunul din acel grup nu putea să pună pe masa PDL certitudinea unor realizări trecute majore, altele decât comentarii pe facebook sau blog. Iar un activ de partid, pentru a te urma, vrea să vadă că poți să faci ceva nu că poți să teoretizezi ceva. Dna Udrea a pierdut, la mustață, pentru că joncțiunea cu „reformiștii” nu s-a făcut în mod optim și pentru că, în pofida rezultatelor sale reale, activul PDL era încă sub teroarea campaniilor negative ale televiziunilor ostile. (A propos, doar politicienii slabi sunt impresionați de campanii negative de presă). Așadar, revenind la dl. Predoiu: dacă acceptă rolul de „bun de pus în vitrină” va fi o decepție iar PDL va rămâne cu aceleași tare. Dacă se înhamă la stabilirea mecanismelor clare de selecție, promovare și răsplată în PDL atunci există șansa modernizării sale. Eu sunt sceptic, dar aș vrea să mă înșel. Dl Predoiu va avea de răspuns la provocări dificile, cărora „reformiștii” nu au reușit să le răspundă cu succes. Repet, sunt sceptic că va reuși, dar îi doresc mult succes.

În ceea ce privește Partidul Mișcarea Populară, eu cred că are o mare șansă, dar cu condiția, sine qua non, să dea încredere membrilor săi că mecanismele de resurse umane din partid răsplătesc valoarea. De aceea rolul Fundației Mișcarea Populară este esențial: tocmai pentru că este normal ca în partid să se ducă lupte de putere, Fundația trebuie să vegheze că REGULILE acestei lupte pentru putere, repet, firești într-un partid, sunt corecte, încurajează valoarea, sunt transparente, la vedere și stabile în timp. Dacă va face acest lucru, tandemul Partidul Mișcarea Populară și Fundația Mișcarea Populară este o uriașă șansă pentru România. De eșuat poate să eșueze dacă va merge pe replicarea acelor mecanisme viciate și acelor politici de resurse umane falimentare care au dus la pierderea încrederii în partidele existente. Având în vedere cum a început, sunt optimist. Cred că programul, statutul și oamenii care încep să se contureaze, precum și mecanismele care încep să se așeze oarecum firesc și fără forțări sau orgolii sunt tot atâtea elemente care îmi dau speranță. Dar aceste lucruri trebuie să intre în cotidian, trebuie să fie ADN-ul partidului pentru că, chiar dacă începutul este excelent, de casa ta trebuie să ai grijă zilnic.

În ceea ce privește „unirea dreptei”, ACUM, eu cred că este o dorință a oamenilor slabi, care au dubii că ar putea atinge pragul la europarlamentare. Forță politică reală ai atunci când unești structuri corect construite, populate cu oameni de calitate și cu obiective clare. Ce să unești din dreapta acum? Un partid de 13% cu mecanisme viciate și în chinurile unei incerte reașezări interne luat împreună cu două-trei partidulețe care, din păcate, în loc să meargă în sus au făcut fâs la sol? Ar fi o bătaie de joc la adresa inteligenței oamenilor „de dreapta”.

Cred că Partidul Mișcarea Populară poate să fie un model de succes. Cred că Partidul Mișcarea Populară VA FI dreapta din România. Cred că va fi partidul care va strânge împreună electoratul de dreapta, nu structura care va strânge împreună „liderii” dreptei. Pentru că de aceea a eșuat ARD: a încercat să-i unească pe „liderii” dreptei pentru salvarea unor funcții, nu să unească electoratul de dreapta. Mai cred că dacă PDL reușește să se însănătoșească, deși mă îndoiesc că poate, atunci vom putea măcar să discutăm. Dar asta peste mult timp, când PDL va reuși să demonstreze că însănătoșirea va fi consolidată, pentru că orice alăturare acum unei structuri defecte (chiar dacă populată și cu oameni OK) ar gripa și Mișcarea Populară. Ceea ce ar fi un preț prea mare, chiar și dacă asta ar aduce 2-3 procente suplimentare.

Comentarii

  1. O alta perspectiva...

    Atat din comentariile domnului Hortiu Pepine cya si din cele ale domnului Funeriu, intelegem ca politica tine de individ si de relatia acestuia cu grupul din care face parte. Amandoi, cauta "mixul" ideal care sa combine, de o maniera rezonabila, dorinta individuala de a acumula avantaje (de o forma sau alta), meritele individuale (raportate la propria cariera sau la grup), modul de relationare a individului la grup.
    Ambele variante prezinta o varianta autocentrista.
    Varianta domnului Pepine ne prezinta un tip de om care “vrea”, iar domnul Funeriu completeaza, sau lamureste, spunandu-ne ca “nu-i nimic rau sa vrei, daca meriti”. Categoric, sunt de acord cu cea de-a doua varianta si iar argumentele domnului Funeriu sunt consistente si logice.
    In cuvinte putine, domnul Pepine ataca iar domnul Funeriu raspunde scurt si precis, demontand argumentatia lejer malitioasa a domnului Pepine.
    Urmeaza apoi argumentatia privind motivele si circumstantele care trebuie sa stea la baza unificarii dreptei. Scurt, precis si logic, domnul Funeriu ne prezinta viziunea dumnealui. Este atat de net exprimata, incat orice intrebare ar tinde sa-ti rasara in minte pe tema asta, ai constata ca ai raspunsul in formularile dumnealui.
    Si din tot articolul, bate un vant rece, precis si logic, care te ingheata.
    Vede cineva o singura exprimare privind nu individul (merituos sau nu), nu relatiile acetuia cu organizatia din care face parte, ci relatia dintre individ si societate, dintre interesul personala si interesul public? Dar de ce sa vorbim pretentios…
    Vede cineva doua vorbe despre oameni? Au si ei vreun fel de importanta sau relevanta in discutia asta rece despre oameni si grupuri care vor sa ajunga la putere?
    Puterea nu este nici trofeu de vanatoare (sau braconaj), nici premiu, ci maxima introspectie si responsabilitate. Puterea, la fel ca si cunoasterea, cu cat o acumulezi mai mult, cu atat ar trebui sa te faca mai nefericit, pentru ca vezi si intelegi cat de mult mai ai de facut pentru oameni.
    Imi doresc ca in orice discurs al unui membru al Miscarii Populare sa existe argumentele interesului oamanilor (am scris initial public, dar suna a doaga). Imi doresc sa intelegem ca actiunile noastre trebuie sa schimbe vieti in bine, vieti de oameni, cu copii, parinti, bucurii, necazuri si sperante. Imi doresc ca orice membru al Miscarii Populare sa puna interesul semenilor inaintea interesului lor. Imi doresc ca orice membru al Miscarii Populare sa inteleaga ca toate meritele lor vor fi puse in valoare doar pentru ca oamenii merita o viata mai buna. Asta este singura meritocratie valabila…

    RăspundețiȘtergere
  2. Subscriu la perspectiva d-lui Iaru. Este o perspectiva cu o moralitate asumata neconditionat, chiar daca ea duce la pierdere de voturi pe termen scurt. Nu sistemul in sine conteaza, nici oamenii pe care sistemul ii serveste in mod real prea adesea (politicieni, clientela, angajatii din sistem), ci cei pe care ar trebuie sa ii serveasca, contribuabilii.

    Va dau un feed-back pentru ca vad ca va luptati si moralul conteaza, chiar si la meritocrati. cu bine,

    RăspundețiȘtergere
  3. De azi dimineață mă străduiesc să formulez un punct de vedere în sensul celor exprimate de Romulus Iaru și iată că, din fericire, nu mai este nevoie.

    Politicianul trebuie să merite de la cetățenii care îl susțin, de la membrii comunității nu de la o comisie internă de evaluare și acreditare.

    Ca în orice relație bazată pe tranzacție, evident, cetățeanului beneficiar nu trebuie să îi oferi ceea ce își dorește acum ci ceea îi trebuie și îl va convinge să vină la tine și data viitoare. Altfel spus meritul ar trebui măsurat în „repeat customers”, nu în mărimea ”tunurilor”.

    RăspundețiȘtergere
  4. yeah right, o sa o luati in mana DREAPTA cu 5% si o sa va mirati DE CE

    RăspundețiȘtergere
  5. De acord cu perspectiva d-lui Romulus Iaru. Dincolo de niste formulari de exceptie ("Puterea nu este nici trofeu de vanatoare (sau braconaj), nici premiu, ci maxima introspectie si responsabilitate." sau "Imi doresc ca orice membru al Miscarii Populare sa inteleaga ca toate meritele lor vor fi puse in valoare doar pentru ca oamenii merita o viata mai buna. Asta este singura meritocratie valabila…"), d-l Iaru extinde discutia de la o arie bipolara (individ - putere) la una tripolara, in care se pune accentul pe masa de beneficiari ai politicii si pe o definitie corect-pragmatica a meritocratiei.

    RăspundețiȘtergere
  6. Cam toate editorialele d-lui Pepine sunt in stilul "gica-contra", asa ca nici nu ar fi meritat mentionat...

    De mentionat insa, e faptul ca miine s-au anuntat multe depuneri de contestatii la inscrierea PMP. Una ar fi semnata de eminenta din umbra a d-lui MR Ungurenu, omul de sub nickul Theophil, slujbasul sau fidel, omul de sub nickul Cetatean si nevasta primului, vicepresedinta pe la FC. Dupa cum arata, si nickurile ce scriu pe bloguri se vor impotrivi.

    RăspundețiȘtergere
  7. Domnul Pepine este stupid. Sau idealist. Sau un idealist stupid.

    Domnia sa ar dori sa fie condusa de oameni care nu doresc in ruptul capului puterea, dar care sunt adusi la putere plutind direct pe spuma valurilor.

    Si aici sunt doua lucruri de spus:
    1. Asa ceva nu se intampla
    2. Daca se intampla cumva asa ceva printr-un joc norocos, persoana aceia o sa conduca mizerabil si pentru putin timp, oricat de bine intentionata o sa fie. O sa faca in sila o astfel de activitate si o sa ii para o mare corvoada. Si avem ceva exemple in ultimii 20 de ani de politica romaneasca

    RăspundețiȘtergere
  8. Dle Funeriu. Desi sunt un antibasist convins, sunt un admirator al reformelor dvs. Ba chiar as considera ca incercarea dvs de reforma (pt ca totusi o reforma adevarata trebuie dusa pana la capat) este singura miscare care poate fi incadrata in multclamata "reforma a statului" cu care se autoflateaza basistii si Basescu insusi. Va spun asta ca sa stabilim de la inceput pe ce pozitii ne situam.

    Acuma, citindu'va acest panseu nu pot sa nu remarc...ca dvs, un mare intransigent, pe buna dreptate, in materie de plagiatul lui Ponta, va faceti ca ploua cand e vorba de a pune in discutie efigia dnei Udrea. Adica ...cand e vorba de Ponta, imediat ii atasati eticheta de plagiator, cand e vorba de Udrea, saracutza e sub spectrul campaniilor negative, e o neinteleasa, reforma ei a esuat din cauza prostilor care s'au lasat manipulati de campanii... Ma faceti sa rad si sa plang deopotriva. Ori sunteti naiv, ori sunteti ticalos (da, iertare, daca primiti un termen asa de dur de la un admirator, dar o vorba din asta va spurca si reforma, pentru ca arata ca a fost o ipocrizie). Ma tem ca prpria declaratie anuleaza orice suspiciune de neadevar a "campaniei negative" Nu cred c'a obligat'o antena 3 sa recunoasca aceasta impostura: iata dovada, ca poate nu credeti http://www.gandul.info/politica/elena-udrea-despre-scandalul-de-plagiat-asta-e-te-ajuta-profesorii-colegii-de-aceea-am-renuntat-sa-mai-fac-doctoratul-gandul-live-9795800 ... si nu cred ca exista impostura academica mai mare decat o situatie ca asta: nici nu stia "saracuta" ca e plagiat fiindca, vezi doamne, i'au scris'o altii... mortal dle Funeriu. Cu astfel de dubla masura n'o sa ajungeti decat cel mult la performanta mentorului dvs politic: adica un presedinte marlan, corupt, minciunos si impostor care a fracturat societatea romaneasca in doua, care a avut toate premisele necesare unei reforme dar care n'a facut nimic decat vrajba si care a sfarsit prin a fi urat de O MAJORITATE COVARSITOARE A POPORULUI: Dar asta e optiunea dvs, numai ca aveti grija va rog, NU MURDARITI SI DREAPTA ROMANEASCA in numele careia, nelegitim vorbiti.

    Nu va scriu ca sa ma publicati. Puteti sa n'o faceti. Dar daca sunteti barbat, astept macar un mesaj, macar pentru ca, chiar inca cred ca ati vrut sa reformati ceva...

    RăspundețiȘtergere
  9. Va multumesc pentru "raspuns". Asta adauga la ipoteza ticalosiei si CERTITUDINEA lasitatii. Pacat.

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Domnule Anonim, intervin eu pentru ca tocmai treceam pe aici la cafeaua de dimineata, este ironic sa acuze de lasitate cineva care are lasitatea sa nu isi dea numele. Iesiti de la cutie si veti putea cere un raspuns. Nu stiu daca il veti si primi, pentru ca barbatia nu se dovedeste raspunzand la provocari despre barbatie :)

      P.S. Nici eu n-o simpatizez pe Udrea, c'est la vie...

      Ștergere
  10. Retrag al doilea comentariu pentru ca... a aparut primul. Deci, scuze!

    RăspundețiȘtergere

Trimiteți un comentariu

Oldies and Goldies

Homeschooling: inginerie socială, nicidecum alternativă educațională

Cum să iei două Nobeluri fără bac, scriind și articole științifice greșite? Și să mai și mergi din arest direct la balul președintelui SUA

Cum e cu latinitatea Limbii Române (text scris de tata, adică de Ionel Funeriu)

Mica mea mare răfuială cu unii „lideri de opinie”: sunteți și voi vinovați

Adevărul despre aberația auxiliarelor: despre imbecilitatea agresiv-distructivă din România