Puțin despre educație. Educația caracterelor „de dreapta”, pe blog

M-am tot abținut dar mi-e greu să nu o spun celor care afirmă „eu, X, Y, Z și puțin alții l-am susținut și îl susținem pe Băsescu” : mai ușor cu pianul pe scări. 


E ca în bancul în care puricele de pe coama leului îi spune gazelei: „tu auzi ce răget avem”? Și s-ar și aștepta ca gazelei să-i fie frică de un biet purice.



E cam invers și vă propun o trezire la realitate, oricând preferabilă exercițiului auto-admirativ în oglindă: majoritatea dintre „noi” am fost din punct de vedere politic propulsați de Traian Băsescu. Nu Traian Băsescu s-a urcat pe soclul făcut de „noi”. Unii dintre „noi” odată puși pe o funcție de către Traian Băsescu am reușit să și facem ceva măsurabil. Alții nu. Reforma justiției nu este a lui Macovei și/sau Predoiu. Este a lui Băsescu. Macovei și Predoiu au meritul anduranței, expertizei și a faptului că au ținut ritmul. Ceea ce nu e puțin deloc.

Reforma educației, cât este ea, nu este a lui Miclea/Funeriu, ci a lui Băsescu. Miclea a gândit-o, eu am pus în practică cât am putut.



Boc a fost eroic, dar tandemul cu Traian Băsescu a scos țara din criză. Până acum, Boc a fost singurul care a demonstrat că politic poate, chiar dacă guvernarea sa a fost torpilată în primul rând de oameni din interior care aveau ca unică construcție politică personală criticarea (sau chiar demolarea) propriul guvern, pentru că nimeni nu-i băga în seamă când criticau USL. Iar pe Boc nici nu l-am auzit prea des bătându-se cu pumnul în piept că l-ar „susține pe Traian Băsescu”. Elena Udrea, și ea, a demonstrat că poate câștiga, oricât de atacată ar fi fost. Dar nu știu mulți alții.

Grație lui Traian Băsescu am putut, pe lângă galoanele noastre profesionale, măcar puțin, să ne adăugăm și epitetul „reformatori”.

Legitimați-vă fraților prin ceea ce ați realizat, că ați avut timp în anii ăștia, nu prin faptul că ați fost la un moment dat propulsați de Traian Băsescu și că sperați să trăiți o viață politică din asta.

Ieri de exemplu, ce senzație a prevalat? Că are Traian Băsescu nevoie de „susținători” sau că „dreapta” are nevoie să fie susținută de el? Eu zic că a doua variantă.

Așa că la treabă băieți, nu la stat cu mâna întinsă, la pândit mișcări politice previzibile doar doar mai pică vreo funcție. Atributul dreptei este acțiunea nu așteptarea „strategică”. Atributul dreptei este de a aduce plusvaloare prin contribuție proprie nu prin vampirizarea energiei altora. Știu că puteți, uniți, dar totul e să și vreți altceva decât salavarea funcțiilor. Pentru unii bag mâna în foc că vor. Alții au demonstrat că vor doar funcții și poziționări șmechere. Nu ține. Vai de cei care nu fac diferența între cele două categorii.

Comentarii

  1. Imi cer scuze, dar sună puțin straniu că Băsescu a făcut reforma educației. Dar pot s-o înțeleg ca exercițiu de modestie. Băsescu a făcut top managementul, coordonarea procesului de reformă și mai ales manevrele politice care să dea un timp de acțiune relativ liniștit dvs, lui Macovei, etc. Dar reformele ca atare le-ați făcut dvs. La scara istoriei va rămâne numele lui, ce-i drept, ca marcant pentru această perioadă. Sau poate că îl subestimez eu capacitatea de a face, nu doar gira, o reformă a educației. Imaginea asupra acestei capacități o am doar din semnalele publice pe care le-a dat.

    RăspundețiȘtergere

Trimiteți un comentariu

Oldies and Goldies

Homeschooling: inginerie socială, nicidecum alternativă educațională

Cum să iei două Nobeluri fără bac, scriind și articole științifice greșite? Și să mai și mergi din arest direct la balul președintelui SUA

Cum e cu latinitatea Limbii Române (text scris de tata, adică de Ionel Funeriu)

Mica mea mare răfuială cu unii „lideri de opinie”: sunteți și voi vinovați

Adevărul despre aberația auxiliarelor: despre imbecilitatea agresiv-distructivă din România