Postări

Cum trebuie să se intre la liceu?

Bună, rea, tradiția în România este ca intrarea într-un liceu anume să se facă pe bază de concurs. Soluția în care media se făcea între rezultatele din gimnaziu și media de la evaluarea națională era corectă teoretic dar catastrofală în practică: mediile din gimnaziu nu aveau nicio relevanță, fiind, în realitate, o fraudă masivă. Soluția ca doar evaluarea națională să conteze este greșită pentru că, în realitate, elevii și profesorii vor neglija toate materiile în afară de română și matematică. Niciuna din cele două soluții de mai sus nu lasă liceului nicio părticică de decizie, ceea ce nu e tocmai bine. Soluția potrivit căreia selecția e făcută de liceul însuși e ridicolă, din pricina evidentelor pile și șpăgi, tot tradiții românești și ele. Soluția corectă, ușor de pus în practică, care evită arbitrariul, verifică tot ceea ce știe elevul, nu doar matematică și română, și lasă și liceul să-și spună cuvântul este următoarea: 1) se "dă" evaluarea națională la: a) m

Noua Lege a Educației Naționale din Statul Paralel. Statul nostru paralel ;)

După aproape 8 ani de la lansarea programului România Educată clasa politică din România nu a reușit nici să producă o nouă Lege a Educației, nici să repare ce a fost stricat din Legea 1/2011 și nici să schimbe ceva substanțial în bine. Pentru că nu am chef să mă alătur corului plângăcioșilor, vă propun să-i ajutăm. În linkul de mai jos aveți textul a ceea ce cred eu că azi ar trebui să fie Legea Educației Naționale. Dacă tot vor un stat paralel, să le dăm statul nostru paralel și să le dăm noi, care suntem mai deștepți decât ei, o Lege a Educației cu adevărat Naționale. Aveți 1 săptămână să scrieți comentarii pe marginea documentului și, în funcție de ceea ce se obține, voi încerca să sintetizez. Apoi, fie oamenii ăștia de la putere o preiau, le-o dăm gratis, fie, dacă vreți, o putem depune ca inițiativă cetățenească. Trebuie doar 100.000 de semnături. E un fleac dacă chiar vă pasă de educație. Hai cu Statul Paralel. https://bit.ly/3tJlkhP

When planning for a year, plant corn. When planning for a decade, plant trees. When planning for life, train and educate people*.

EU Agenda:              Agenda UE referitoare la LLL                               LLL în UE, studiu foarte interesant al Comisiei Europene                                 Rezoluție a Consiliului privind un nou plan european pentru învățarea în rândul adulților                                       Acordul de asociere EU-Moldova EURYDICE:         „Adult Education and Training” FRANȚA:                Detalii despre sistemul lor de LLL GERMANIA:          Detalii despre sistemul lor de LLL                                 Despre furnizorii de LLL din Germania                                Articol științific despre LLL în Germania * Guan Zhong

Despre meditații: ieșiți din ipocrizie!

C ând vorbim despre meditații suntem obligați să ieșim din ipocrizie, cu atât mai mult cu cât președintele României este și primul meditator al țării. Realitatea este că: Meditațiile au existat, există și vor exista în toate țările lumii. Am trăit ani buni în Franța, SUA, Japonia, Germania și Anglia. Meditațiile există peste tot și sunt mai complexe ca la noi. De ce? Pentru că niciun sistem de educație nu poate să ofere acel mentorat individualizat de care are nevoie fiecare copil pentru a-și optimiza dezvoltarea sau remedia problemele. Relevant pentru România este că președintele ei, Klaus Iohannis, este primul meditator al țării: chiar el a spus că și-a făcut șase case din meditații. Bravo lui, o spun fără nicio ironie. Nu e nimic rău să câștigi un ban transferând cunoaștere elevilor. E și asta o dovadă că statul are obligația să încurajeze meditațiile, adică transferul de cunoaștere. În România meditațiile se fac la negru. Asta nu este bine. Piața este estimată la trei miliarde de

Ucraina: tragicul șoc care trezește Vestul?

Cred că abia acum e momentul istoric al ruperii de comunismul criminal. De ce spun asta? Când am ajuns în 1988 în Franța eram convins că 100% dintre occidentali consideră sistemul comunist ca fiind criminal. M-am înșelat: colegi, cu BMW la scară, încercau să îmi explice cât de bun e comunismul, iar un număr semnificativ de profesori erau de-a dreptul comuniști sau troțkiști. Abia revoluțiile anticomuniste din 1989 i-au șocat și parcă, parcă începeau să înțeleagă. Când am ajuns pe scaunul ministerial eram convins că 20 de milioane de români, din care 600 parlamentari, au înțeles că e necesară o schimbare radicală în educație și că, drept consecință, stârpirea fraudei generalizate din educație (fabrici de diplome, plagiate, examene fraudate) pe care am pus-o în practică va fi aplaudată. M-am înșelat. Politicienii și presa m-au atacat cu o violență cum nu mai văzusem până atunci. Abia când lumea a conștientizat șocul primului bac corect , în 2011, mulți au început să fie de acord c

Arheologie politică: povestea PMP. Cum a apărut și cum a evoluat

Imagine
Undeva prin februarie 2013 eram la Strasbourg, în week-end, când mă sună Traian Băsescu. Era în modul său șarmant, în care reușea să te facă să crezi orice și să te mobilizeze să miști munții dacă trebuie: „Daniel, te rog eu frumos, scrie un program politic așa cum numai tu știi să pui pe hârtie”. Traian Băsescu știa, atunci când avea nevoie de tine, să te facă să crezi că ești special! Era tentant să îl crezi... Urma congresul PDL, în care se prefigura o bătălie între Blaga și Elena Udrea, în barca căreia sărise, în ultimul moment, Paleologu, până atunci în tabăra celui de-al treilea candidat, Monica Macovei. Cerându-mi să scriu un program politic cu o lună înainte de congres, și având în vedere dinamica acelei conversații, Traian Băsescu m-a pus pe gânduri: oare nu urma să îmi ceară să candidez la președinția PDL, ca element surpriză, așa cum el a făcut-o când i-a luat PDul lui Petre Roman? Desele laude („Funeriu a fost ministrul meu preferat”), nervii tari pe care i-am demonstrat în

Răspuns domnului Ciprian Mihali: postare eliminată de facebook pentru nimic

Arogant, laș, ipocrit și mincinos, prin fraudă intelectuală, Ciprian Mihali își permite să mă insulte, fără să îmi menționeze explicit numele. Nu am vorbit în viața mea cu omul, i-am citit câteva din articole crezând că dau de ceva interesant, dar, cum apa de ploaie e bună doar la udat plante, m-am lăsat păgubaș. Omul face ceea ce „progresiștii” știu să facă cel mai bine: imediat ce simt că au dat de un caracter puternic, care nu se lasă intimidat de retorica lor găunoasă, pun etichete mincinoase. În cazul de față omul, membru al partidului care a semnat o moțiune împreună cu AUR, își permite să mă facă, voalat, un fel de partener al celor pe care-i denunț non-stop, adică AUR. Pentru că nu-i plac lui adevărurile pe care le spun despre „progresiști” hop, sare calul, și își permite să mă murdărească, asociind numele meu cu extreme pe care le combat de când mă știu. Lipsit de igiena intelectuală de la care ne-am fi așteptat în cazul unui doctor în filosofie, omul bate câmpii (iar, dacă mi

Neocolonialismul progresist: o pledoarie pentru Europa

Cu regret observ că am intrat în epoca neo-colonialistă. Trebuie să spunem, decomplexați, că noii colonialiști sunt progresiștii și să-i punem pe ei la stâlpul infamiei, în loc să încasăm spăsiți epitetele lor degradante pentru singura noastră vină de a nu fi de acord cu ingineriile sociale pe care ni le bagă pe gât. Tot așa cum ei nu suportă îndopatul gâștelor pentru foie gras, nici noi nu trebuie să suportăm îndopatul creierilor cu panseurile lor „sine axis”. Ei pretind că sunt posesorii unei noi „lumini”, pe care au misiunea... sacră să o reverse asupra voastră, care trăiți în întunericul absolut al vieților voastre „tradiționale”. Ei vă spun că sunteți niște înapoiați pentru că aveți clar stabilite granițele dintre bine și rău, dintre acceptabil și inacceptabil, dintre rațional și irațional, dintre realitate și utopii ideologice. Ei vă spun că sunteți înapoiați pentru că acceptați realitatea așa cum e ea, în loc să considerați că, de fapt, totul trebuie deconstruit, ei vă consideră

Europa versus opinie versus prostie

Imagine
Disclaimer: conţinutul acestei prelegeri îmbină elemente originale cu prezentarea gândirii unor autori consacraţi. Este vorba în principal de Pierre-Henri Tavoillot în „Comment gouverner un peuple-roi” (2019) şi Niall Ferguson, în „The False Promise of Hypeconnectivity” (2017). Anumite idei, formulări şi parafrazări sunt producţia intelectuală a acestor autori. Fiind o conferinţă, pentru cursivitatea prelegerii, autorii nu sunt menţionaţi exhaustiv. Acest text este un exerciţiu pedagogic care conţine o serie de idei personale și nu are pretenţia originalității necesare unui articol ştiinţific. 1) INTRODUCERE:  Mărturisesc că creierul meu este obişnuit să gândească în formule, scheme, ecuaţii şi diagrame. Nimic nu mă nelinişteşte mai mult decât neclaritatea, nu pot să operez cu concepte neclare. Empiric am observat că în treburile ţării, de fiecare dată când apare o neclaritate, îşi vâră coada un drăcuşor şi se întâmplă ceva rău. E suficient să vedem două trei formulări insuficient c