Erorile planurilor cadru propuse de Ministerul Educației Naționale. Propunere de soluții

S-au pus acum ceva timp în dezbatere publică planurile cadru pentru învățământul primar. Mai jos o serie de propuneri (în rezumat și, pentru experți, în detaliu) rezultate în urma consultării pe care am avut-o cu experți.

1. Proiectul pus în discuție poate reprezenta o bună bază de pornire. Sunt și neajunsuri, care pot fi corectate.
   
   
2. La testele de lectură PIRLS România a înregstrat progrese semnificative (2011 - 502 puncte față de 2006 - 489 puncte), după o perioadă de regres uriaș ( 2006 - 489 puncte față de 2001 -  512 puncte). De aceea vă recomand să luați foarte în serios opinia Asociației Generale a Învățătorilor din România (click aici) care și-a exprimat îngrijorarea referitoare la reducerea numărului de ore dedicat studiilor de limbă română cu până la 46%.
   
   
3. Opțiunea politică majoră a Guvernului este de creștere cu până la 3 ore a numărului maxim de ore față de prevederile din Legea educației naționale. Asta va conduce, mecanic, la creșterea numărului de ore la gimnaziu și liceu. Consider că este o greșeală.
   
   
4. Proiectul de plan-cadru pentru învățământul primar (CP-Clasa a IV-a) încearcă, dar eșuează, să realizeze o sinteză între actualul plan-cadru pentru ciclul achizițiilor fundamentale (CP-Clasa a IV-a) și planul de învățământ în uz la clasele a III-a și a IV-a.
   
   
5. Proiectul contrazice în formulare și alocare de ore planul-cadru pentru ciclul achizițiilor fundamentale, ceea ce duce la posibilitatea unei incoerențe majore la nivelul construcției mentale a elevilor. Situația este agravată prin notele de subsol, care induc confuzii conceptuale și metodologice (atât din perspectiva proiectării didactice, cât și a derulării activităților la clasă).

În formularea actuală planurile cadru vor avea cel puțin două consecințe devastatoare:

• incapacitatea elevilor de a-și forma o perspectivă globală, esențială acestui secol, prin opțiunea -din acest proiect- de a consolida zidurile între discipline în detrimentul abordărilor integrate ale acestor.
• transformarea ciclului primar în sursă a inadaptării elevilor la cerințele învățării și funcționarea societății, prin absența „plajei orare”. Opțiunea pentru centralizarea curriculară nu este soluția, ci sursa problemelor cu care ne confruntăm. Egalitatea de șanse nu presupune același număr de ore pentru toți elevii. Dimpotrivă: elevii au șanse egale dacă proiectarea curriculară este flexibilă, permițând elevilor să parcurgă trunchiul comun într-un  număr de ore mai mare sau mai mic în funcție de ritmurile proprii. 

Aceste elemente sunt contrare evoluției societății secolului al XXI-lea și în disonanță cu rezultatele cercetărilor  din domeniu. Toate pot fi corectate foarte ușor. Recomand însă și o mare atenție în ceea ce privește calitatea celor cărora le este încredințat acest demers.

__________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________

Mai jos textul scrisorii, așa cum a fost el trimis domnului Pricopie, ministrul educației naționale.

Nr.DEC/143/19.02.2013

N E S E C R E T Exemplar unic

Domnului Remus PRICOPIE, Ministrul Educației Naționale

Stimate domnule ministru,

Salut punerea în dezbatere publică a Proiectului de plan-cadru pentru învățământul primar și, prin prezenta, vă transmit un punct de vedere instituțional în vederea finalizării cu celeritate a planurilor-cadru.

Punctul esențial este că proiectul pus în discuție reprezintă o bună bază de pornire. Proiectul suferă însă de o serie de neajunsuri care pot fi corectate.

Încep prin a reliefa opțiunea politică majoră a Guvernului de creștere a numărului maxim de ore față de prevederile din Legea educației naționale (maximum 20 de ore la învățământul primar, maximum 25 de ore la învățământul gimnazial și maximum 30 de ore la învățământul liceal). Creșterea numărului de ore în cadrul învățământului primar va conduce, mecanic, la creșterea numărului de ore la gimnaziu și liceu.

Neajunsurile care consider că ar trebui remediate prioritar sunt sintetizate mai jos. Elementele tehnice care stau la baza acestei analize precum și soluțiile sunt în Anexa I a acestui document.

1)      Proiectul de plan-cadru pentru învățământul primar încearcă să realizeze o sinteză între actualul plan-cadru pentru ciclul achizițiilor fundamentale (clasa pregătitoare, clasa I, clasa a II-a) și planul de învățământ în uz la clasele a III-a și a IV-a. În fapt însă, planul-cadru propus contrazice în formulare și alocare de ore planul-cadru pentru ciclul achizițiilor fundamentale, ceea ce duce la posibilitatea unei incoerențe majore la nivelul construcției mentale a elevilor. Aparent doar această contrazicere este eliminată prin notele de subsol. In realitate însă acestea induc confuzii conceptuale și metodologice, atât din perspectiva proiectării didactice, cât și a derulării activităților la clasă.

2)      În formularea actuală planurile cadru vor avea cel puțin două consecințe devastatoare:

·         incapacitatea elevilor de a-și forma o perspectivă globală, esențială acestui secol, prin opțiunea -din acest proiect- de a consolida zidurile între discipline în detrimentul abordărilor integrate ale acestora.

·         transformarea ciclului primar în sursă a inadaptării elevilor la cerințele învățării și funcționarea societății, prin absența „plajei orare”. Opțiunea pentru centralizarea curriculară nu este soluția, ci sursa problemelor cu care ne confruntăm. Egalitatea de șanse nu presupune același număr de ore pentru toți elevii. Dimpotrivă: elevii au șanse egale dacă proiectarea curriculară este flexibilă, permițând elevilor să parcurgă trunchiul comun într-un  număr de ore mai mare sau mai mic în funcție de ritmurile proprii.

Aceste elemente sunt contrare evoluției societății secolului al XXI-lea și în disonanță cu rezultatele cercetărilor  din domeniu.

Subliniez că, dincolo de aceste aspecte, suntem în situația inconfortabilă, dar nu irecuperabilă, în care este pus în dezbatere un plan-cadru fără să avem stabilită opțiunea societății românești asupra modului în care dorim să arate copiii noștri la finalizarea fiecărui nivel de învățământ, altfel spus nu avem un Cadru de Referință. Stabilim deci numărul de ore alocate fiecărei discipline fără să ne fie clară finalitatea!

Așadar, soluția corectă din punct de vedere tehnic este elaborarea și dezbaterea publică a Cadrului de Referință urmate de stabilirea, de către experți, a planurilor-cadru și ulterior a programelor școlare.

În vederea elaborării Cadrului de Referință s-au făcut în ultimii ani o serie de eforturi la nivelul ministerului care nu s-au concretizat din motive ce țin mai ales de discontinuități la nivelul echipei de conducere (șase miniștri ai educației în 11 luni). Văd acest moment ca o oportunitate pentru a finaliza Cadrul de Referință, dezbaterea publică și adoptarea sa prin cooptarea celor mai buni experți validați internațional de care dispune România. Vă asigur de tot sprijinul meu în acest demers.

Nu pot să închei fără a remarca recenta dumneavoastră abordare contondentă în spațiul public legată de clarificările pur tehnice și factuale pe care le-am adus despre clasa pregătitoare și rețeaua școlară. Vă invit, stimate domnule ministru, să renunțați la abordări dictate de interese partinice și să vedeți în luările mele de poziție un sprijin dezinteresat în explicarea publică a unor elemente asupra cărora unii reprezentanți ai actualei majorități parlamentare au dezinformat atunci când erau în opoziție, generând confuzie la nivelul percepției publice. Consider că aveți șansa diferențierii de predecesorii dumneavoastră. Putem pune în aplicare, cu calm și rațiune, cadrul coerent de care elevii României au nevoie.

Cu deosebită consideraţie,

CONSILIER  PREZIDENŢIAL

Daniel Petru FUNERIU

Anexa I: Considerații tehnice (în ghilimele sunt formulările din proiect):

1. „La clasa pregătitoare, clasa I și clasa a II-a, disciplina se intitulează Comunicare în limba română.” Ne punem întrebarea de ce se schimbă numele disciplinei începând cu clasa a III-a?

• Limba și literatura română/maternă reprezintă titulatura tradițională și se referă la abordarea pe două mari domenii, în general separate. Odată cu publicarea Cadrului de Referință în 1998, în dezvoltarea de curriculum s-a optat pentru aplicarea modelului comunicativ funcțional în didactica limbii materne și a limbilor străine în locul perspectivei descriptive și analitice bazate pe separarea limbă/literatură. Adoptarea în 2012, odată cu noul curriculum pentru clasa pregătitoare, a titulaturii Comunicare în limba română/maternă indică opțiunea fără echivoc pentru dezvoltarea competențelor de comunicare. Revenirea în actuala formulă a planului cadru la vechea denumire reintroduce pendularea între perspectiva racordată la cultura actuală, o cultură bazată pe comunicare într-o varietate de forme și recursul la studiul filologic, care lasă comunicarea în afara educației formale.

2. „La clasa pregătitoare, clasa I și clasa a II-a, se studiază integrat disciplina Matematică și explorarea mediului, având o singură programă de studiu care cumulează numărul de ore alocat pentru disciplinele Matematică și Științe ale naturii”. Această notă contrazice alocările orare din planul cadru pentru cele două discipline.

• În formula actuală, planul-cadru pune sub semnul îndoielii legitimitatea unei singure programe și abordarea integrată. Întrebarea este de ce nu se prevede prin plan o disciplină integrată cu un număr de ore egal cu suma alocărilor separate din moment ce se studiază integrat după o singură programă? (Forma de prezentare actuală precum și nota de subsol, aflate în contradicție, pot fi simplu rezolvate prin folosirea butonului Imbinare celule de sub meniul Tabel al MS Office.) 

3. „La clasa pregătitoare, clasa I și clasa a II-a, se studiază integrat disciplina Arte vizuale și lucru manual, având o singură programă de studiu care cumulează numărul de ore alocat pentru disciplinele Arte vizuale și Educație tehnologică.” Și în acest caz nota contrazice formularea și alocarea din plan.

• Nu este clar dacă alegerea prezentării separate a două discipline abordate integrat derivă din analitismul tradițional sau doar facilitează derapajul spre rutina unei perspective de izolare a disciplinelor. La nivelul ciclului achizițiilor fundamentale, această opțiune contrazice caracterul sincretic al învățării elevului în școala primară.

4. „La clasa pregătitoare, clasa I si clasa a II-a se studiază integrat disciplina Muzică și mișcare, iar la clasele a III-a si a IV-a se studiază disciplina Educație muzicală”. Este o altă revenire la titulatura veche este și (re)apariția Educației muzicale la cls. a III-a – a IV-a după ce în cadrul ciclului achizițiilor fundamentale s-a studiat Muzică și mișcare.

·         Observăm de asemenea că de la clasa a III-a apare în cadrul ariei curriculare Sănătate și motricitate o nouă disciplină - Joc și mișcare. Denumirea ne conduce la întrebarea dacă până la clasa a III-a jocul este eliminat din preocupările școlii sau dacă este doar valabil în această arie curriculară. În mod tradițional școala a fost socotită ”serioasă”, adesea în opoziție cu ”jocul”, ”joaca”. Ar fi neplăcut să rămânem în acest tipar, contrazis de cercetările psihopedagogice. 

·         Renunțarea la disciplina Dezvoltare personală într-o societate care își găsește cu greu traiectoria pentru dezvoltarea profesională și morală a individului considerăm că este îngrijorătoare.

Educația pentru societate, în schimb, se poate structura la nivelul învățământului primar, într-o disciplină cuprinzătoare care să includă și elemente de istorie și geografie ale mediului accesibil copilului.

Absența plajei orare, motivată de nevoia principiul egalității de șanse, reprezintă o serioasă întoarcere la o perspectivă uniformizantă a educației. Egalitatea de șanse nu presupune același număr de ore pentru toți elevii. Dimpotrivă. Elevii au șanse egale dacă proiectarea curriculară este flexibilă, permițând elevilor să parcurgă trunchiul comun într-un număr de ore mai mare sau mai mic în funcție de ritmurile proprii. Plaja orară permite de exemplu regruparea elevilor din mai multe clase de nivel pentru a face performanță la un obiect de studiu sau recuperare. Este suficient să ne gândim la situația profesorilor de limba română din gimnaziu, precum și a celor de matematică (sunt multe cazuri de acest fel), care s-au confruntat cu nevoia unei abordări remediale pentru a asigura egalitatea de șanse elevilor cu ritmuri mai slabe. În absența plajei orare, aceștia fie au elaborat formal programe de opțional unde au reluat în fapt trunchiul comun, fie au derulat – cu mai multă sau mai puțină ritmicitate - activități extracurriculare, neplătite.  Așadar, prin renunțarea la plaja orară, nu mai există flexibilitate la nivelul planului pentru – spre exemplu, alocarea unei ore suplimentare la o anumită disciplină în cazul elevilor cu ritm lent de învățare sau, dimpotrivă, performanți. Obligativitatea unei ore integrate la CDS exclude această posibilitate dacă se merge pe număr minim de ore.

De fapt, existența plajelor orare este cea care justifică denumirea de plan-cadru, din care apoi fiecare școală și clasă derivă planul propriu și orarele claselor, în funcție de specificul populației școlare, specificul zonal etc. Astfel, planul-cadru este un instrument esențial al descentralizării curriculare. Lipsind plajele orare, este vorba de fapt de un plan de învățământ centralizat, în care decizia (și responsabilitatea învățării) se situează la nivelul autorității centrale.